Reportajul realizat de Recorder.ro, intitulat Corupție în numele Domnului, prezintă una dintre practicile deja încetățenite în România: plata comisioanelor la lucrările efectuate din bani publici. Cu toții am văzut flagrantul președintelui de Consiliu Județean Vaslui, Dumitru Buzatu. Încă de când Elena Udrea se afla la timona Ministerului Dezvoltării se vorbea despre comisioane de 20%.
Reportajul surprinde prin altceva și anume legătura clasei politice cu reprezentanții Bisericii, în cheltuirea banului public. Indiferent de culoarea politică, politicienii și-au arătat disponibilitatea de a face demersuri la Secretariatul de Stat pentru Culte ca să obțină fonduri pentru anumite lăcașuri de cult. Comisionul lucrărilor mergea către politicieni și partide pentru viitoarele campanii electorale.
Alături de politicieni există și reprezentanți ai Bisericii care au achiesat la astfel de practici, bucurându-se de banii ce vor veni de la Culte. Sunt unii clerici care au agonisit averi impresionante, de milioane de euro. Dețin case, apartamente, terenuri, conturi, bijuterii și mașini scumpe. Își petrec vacanțele în hoteluri de lux. Pentru toți aceștia îndemnul biblic: Mai fericit este a da, decât a lua (Faptele Apostolilor 20,35) nu are valabilitate. Dăruind, vei dobândi s-a transformat în tot luând, te vei îmbogăți.
De aceea ne întrebăm: Unde sunt instituțiile statului – Parchetul general, DNA – care să ia măsurile necesare pentru ca astfel de situații să nu se mai întâmple? De ce instituțiile abilitate nu fac propriile investigații, sancționând ilegalitățile? De ce Biserica nu ia propriile măsuri pentru a preîntâmpina astfel de practici (s-a mai confruntat cu astfel de episoade)? Să fie de vină corupția endemică a societății românești (prezentă chiar și în Biserică) sau comoditatea celor care ar trebui să își facă datoria? Probabil că s-a ajuns în situația descrisă de rugăciunea ortodoxă din Molitfelnic: „Pentru că toți ne-am abătut, toți am făcut nelegiuire, și preoții și poporul. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul!”
Momentan nu avem răspunsuri la aceste întrebări și nici în viitor nu se întrevede vreo rază de speranță. Pentru unii, aceste propuneri de afaceri sunt mană cerească. Ulterior, toți cei cu care a stat de vorbă fostul cleric Petrică Leașcu nu mai recunosc nimic. Subit sunt cuprinși de amnezie. Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase! Din nefericire, nu putem spune decât că unii politicieni și unii clerici sunt profund angrenați în lucrurile omului, uitând de Domnul! Deh.. banul este ochiul dracului!
