Cunoscută mai mult sau mai puțin, francmasoneria reprezintă o realitate a societății noastre. Francmasoneria este societate secretă (cu cele două strategii: inițierea ezoterică și jurământul de păstrare a secretului), cu origini în Evul Mediu. Francmasonii se „recomandă” a fi o breaslă de constructori calificați.
În DEX, francmasoneria este definită drept: „Asociație secretă răspândită în diverse țări, ai cărei membri, organizați în loji, sunt adepții principiului fraternității și se recunosc între ei prin semne și embleme” și „Curent religios și filosofic care se caracterizează prin ritualuri mistice și prin îmbinarea lor cu principiile etico-morale și politice”.
Indiferent de tradiția religioasă din care provin: creștinism, islamism, budhism, hinduism, mozaism, etc., masonii cred în Ființa Supremă sau „Marele Arhitect al Universului”. Principalele simboluri masonice sunt cele „trei mari lumini„: echerul, compasul și volumul Legii Sacre, precum și litera G scrisă în interiorul celor două instrumente geometrice. Aceste instrumente sunt folosite în riturile și ceremoniile desfășurate.
Prin jurământul depus pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, Tripitaka budiste sau alte scrieri considerate sacre), bărbații care au vârsta de 21 de ani împliniți, de orice rasă sau religie, de bună reputație (așa cum se precizează pe site-ul MLNR) devin membrii ai lojii. Ca orice breaslă, societatea masonică este organizată pe trei grade: ucenic, calfă și maestru.
În România, masonii sunt organizați în mai multe loji. Cea mai mare lojă este Marea Lojă Națională din România. Printre cei mai cunoscuți români care au făcut parte din această organizație se numără: Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Titu Maiorescu și Mihail Sadoveanu.
Referitor la relațiile Bisericii Ortodoxe Române cu francmasoneria, masonul Dan A. Lăzărescu, în studiul său intitulat Românii în francmasoneria universală, editat de Centrul Național de Studii Francmasonice, dar și masonul Florian Bichir, în Sunt mândru că sunt Mason. Sunt mândru că sunt Român. Sunt mândru că sunt Mason Român și Despre masonerie, prezintă o listă de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, care au fost masoni. De asemenea, în ziarul Evenimentul zilei este prezentat un document cu cei mai importanți masoni români din perioada 1732-1916. În cele ce urmează vom prezenta câteva înalte fețe bisericești care au fost masoni:
- Arhimandritul Gherasim de la Mitropolia Moldovei, cel care traduce Taina francmasonilor la 1787;
- Episcopul Meletie II Lefter al Romanului;
- Episcopul Melchisedec Ștefănescu, al cărui rol în lupta pentru Unire la 1859 este arhicunoscut, ministru în guvernul Kogălniceanu, apărător al autocefaliei Bisericii Române față de Patriarhia de la Constantinopol;
- Arhiereul Filaret Scriban, profesor de teologie la Universitatea din Iași, luptător pentru Unire, deputat și senator în Parlamentul țării;
- Episcopul-cărturar Gherasim Clipa, care la cumpăna dintre veacurile XVIII și XIX, strânge în jurul lui o adevărată școală de călugări cărturari-francmasoni;
- Episcopul Amfilohie Hotineanul, autor de manuale școlare;
- Arhiereu Isaia Vicol;
- Mitropolitul Leon Gheucă al Moldovei;
- Mitropolitul Dionisie Lupu al Țării Românești;
- Episcopul Atanasie Stoenescu al Romanului;
- Arhimandrit Teofilact Dima;
- Mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei.
Nu trebuie uitat și traducătorul Bibliei, părintele-scriitor Gala Galaction.
La 11 martie 1937 Biserica Ortodoxă Română a luat Hotărârea cu nr. 785, prin care este osândită francmasoneria și toți cei care ar adera la ea:
Art. 1. Biserica osândește Francmasoneria ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru ocultă...;
Art. 5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreștine. Chiar dacă unii adepți ai ei nu dau nici o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forță quasi-religioasă. În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea să se substituie oricărei alte religii, deci și creștinismului.
Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui dușman al lui Dumnezeu, al ordinii social-morale și al națiunii, sunt următoarele:
- O acțiune persistentă publicistică și orală de demascare a scopurilor și activității nefaste a acestei organizații.
- Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, „Frăția Ortodoxă Română” extinsă pe toată țara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc. De asemenea, le va refuza prezența ca membri în corporațiile bisericești.
- Preoțimea va învăța poporul ce scopuri urmărește acela care e francmason și-l va sfătui să se ferească și să nu dea votul candidaților ce aparțin lojilor.
- Sf. Sinod acompaniat de toate corporațiunile bisericești și asociațiile religioase se va strădui să convingă Guvernul și Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desființarea acestei organizații oculte. În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din inițiativă parlamentară.
În ciuda acestei legi, francmasoneria nu a încetat în România. După 1989, în media națională au fost prezentate exemple de clerici care sunt și masoni. Dorința de putere, legăturile frățești sau ispita unor beneficii au determinat pe unii să îmbrățișeze această societate secretă. Dintre toate exemplele relatate în presă numai împotriva unui singur cleric s-a luat o măsură, și aceea blândă: i s-a retras o distincție acordată (cazul diaconului Cătălin Tohăneanu). Ne întrebăm în mod legitim: Legiuirile bisericești se aplică după bunul plac? Sunt valabile pentru toți sau sunt unii, speciali, care sunt derogați de la aplicarea lor? În Biserică funcționează principiul unde-i lege, nu-i tocmeală sau principiul după voia celui mai mare?
În orice caz, nu putem încheia decât amintind dictonul latin, care ilustrează cel mai bine vremelnicia tuturor pe acest pământ: Sic transit gloria mundi (Așa trece gloria lumii).