Proverbul românesc când pisica nu-i joacă acasă, joacă șoarecii pe masă, ne vorbește despre existența unei pisici și a mai multor șoricei. Pisica și șoriceii sunt interdependenți. Din nefericire, pisica noastră nu conștientizează că fără șoricei nu ar mai avea vreun rol. Crede că se poate debarasa de șoricei, că poate face ce dorește, având drept de viață și de moarte asupra tuturor. Nu înțelege să dea seamă în fața nimănui, fiind legea însăși.
Dar ce se întâmplă când pisica este plecată? Căci, uneori, pisica dorește să vadă și alte locuri, să întâlnească alte pisici, să facă schimb de experiență, să se bucure și de alte lucruri. În astfel de situații, pisica deleagă… un șoricel. El trebuie să aibă grijă de șoricime și să joace rolul de pisică. Dar, tot jucând rolul de pisică, șoricelul devine un fel de pisică. Îi place rolul și are mult de câștigat. La rândul ei, pisica se bucură de libertate și de faptul că șoricelul ales poate să îi joace rolul.
Dacă pisica crede că va controla lucrurile chiar și atunci când nu este acasă, șoricelul crede că el este pisica cea adevărată. Ba mai mult, este încurajat de ceilalți șoricei, care îl văd șeful pisicii.
Dar, pisica a îmbătrânit și nu mai poate să prindă șoricei, așa cum făcea înainte. Șoricelul a devenit un adevărat șobolan care îi șantajează pe frații săi mai mici, șoriceii. Șoriceii, la rândul lor, cred că dacă sunt protejați de șobolan, vor scăpa de pisică. Dar cu toții se înșală, aflându-se într-un cerc vicios. Pisica dacă nu mai prinde șoareci, nu mai este pisică, iar șoarecii, dacă fraternizează cu pisica, nu însemnă că nu mai sunt vânați de aceasta…
Pentru toată șoricimea, pisica este un fel de sperietoare. De cele mai multe ori, ea este folosită de șobolan pentru a-și atinge interesele. Astfel, șobolanul, pe unii dintre șoricei îi protejează, iar pe alții îi dezavuează. Pe aceștia din urmă îi arată pisicii, spunându-i că ei sunt dușmanii și trebuie eliminați. Folosindu-se de această tehnică manipulativă, învățată tot de la pisică, șobolanul își atinge ținta. Pe de-o parte își consolidează poziția în fața șoricimii, arătând că are posibilitatea să schimbe decizii, iar pe de altă parte induce în eroare pisica arătându-i un șoricel neagreat.
În viața reală sunt atâtea pisici care se joacă cu șoriceii. Pisicile de lângă noi și șobolanii dintre noi ne schimbă viața. Suntem vânduți de cei asemenea nouă (șobolanul), pentru ca atenția pisicilor (mai marilor) să nu se abată asupra lor sau a favoriților lor. Manipularea și distragerea atenției funcționează atât la animale, cât și la oameni!
