Târgurile de locuri de muncă organizate de Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) ne arată situația în care ne aflăm. România se confruntă cu o depopulare masivă prin emigrare și scăderea natalității, și, de asemenea, cu lipsa interesului pentru ocuparea anumitor joburi. În consecință, cei care au rămas în țară și nu au un loc de muncă nu sunt interesați să își găsească unul.
Încercând să răspundem la această problemă ar trebui să analizăm multitudinea de factori care influențează viața celor care trăiesc în România. Pe de-o parte vedem că salariile oferite sunt foarte mici, iar puterea de cumpărare este scăzută. Munca în România este impozitată mai mult decât în majoritatea statelor europene. În afară de impozitul pe muncă, mai sunt și alte impozite adiacente care completează tabloul taxelor: impozitul pe locuință, TVA, taxele și impozitele din carburanți etc. Toate se reflectă în costul vieții de zi cu zi.
Mai constatăm că joburile de la târgurile respective sunt oferite de firme private. Privații, spre deosebite de joburile bugetare, solicită implicare, muncă. Salariile din privat sunt net inferioare celor de la stat. La stat, există și alte beneficii: excursii, vouchere, prime etc. Acestea nu depind de productivitatea muncii, nici de situația economică a angajatorului. Sunt primite de toți, indiferent de situație.
Se știe că o bună parte din populația activă a României este în diaspora. Ei lucrează pentru alte țări și susțin sistemul financiar al acestora. Sunt mai bine plătiți în afară, decât în România.
O parte dintre cei care nu sunt angajați și nici nu vor să se angajeze o reprezintă tinerii. Aceștia sunt întreținuți de familie (părinți, bunici). Nu consideră oportun să se angajeze sau să muncească, întrucât acest lucru ar veni cu impunerea unor condiții, cu îndeplinirea unor sarcini, cu prestarea unei munci, cu limitarea timpului liber etc. Și apoi de ce să muncești, când ai tot ce îți trebuie fără să faci nimic (spun ei)? Căci, vorba aceea: munca înalță omul, dar nici statul degeaba n-a trântit pe nimeni.
Din nefericire, atitudinea adoptată de cei care se află în fruntea țării se repercutează în societate. Cu toții vedem cum președintele țării se plimbă în lux și opulență, pe banii alocați de la bugetul de stat. Vedem cum parlamentarii aleși lipsesc de la dezbateri. Își încasează banii și își vă de treaba lor. Vedem cum joburile bine plătite sunt ocupate de unii, pe criterii numai de ei știute. Fiecare trage spuza pe turta proprie, fără să îl intereseze de ceilalți.
Știm că peștele de la cap se împute, dar se curăță de la coadă și ne-am dori o schimbare. Vedem cum acest vot de blam al tinerilor, al celor care nu mai au modele sociale, se repercutează și asupra pieței muncii. Nu vor să muncească, dar vor să beneficieze de un trai bun. Vor câștiguri fabuloase, într-un timp scurt.
Ponderea populației active a României în raport cu numărul de pensionari este de 1,5 angajați la 1 pensionar. Institutul Național de Statistică a arătat că „în trimestrul I 2023, rata de ocupare a populației în vârstă de 20-64 ani a fost de 68,5%. În trimestrul I 2023, populația activă a României era de 8.147.200 persoane, din care 7.675.400 persoane erau ocupate și 471.800 persoane erau șomeri”. În luna ianuarie 2023 era înregistrat un număr de 4.781.124 pensionari. Pentru anii ce urmează situația va deveni din ce în ce mai dificilă, ajungându-se la un raport de unu la unu. Căci dacă nu ne pasă de viitor, nici viitorului nu-i va păsa de noi.
