Flagrantul fostului președinte al Consiliului Județean Vaslui, Dumitru Buzatu, a reținut atenția întregii prese românești. Sumele mari de bani primite drept mită pentru contractele cu statul percepute de astfel de baroni locali, cocoțați pe funcții bine plătite în organigrama statului român, nu mai sunt o surpriză pentru nimeni. Încă din perioada când la timona Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului se afla d-na Elena Udrea, actualmente deținută la Penitenciarul Târgșorul Nou, se știa despre comisioanele plătite de antreprenori în relația cu statul român. Justiția stătea și aștepta parcă ca sistemul corupt să sucombe sub propria greutate.
Dar nu suntem surprinși să vedem o acțiune prin care acest baron local, vocal în partid – PSD – și în societate, este prins în flagrant cu o sumă de bani impresionantă. Nu era prima oară când acest baron făcea astfel de afaceri, când își lua drepturile, căci de… trebuie să mănânce și gura lui ceva! Proprietățile dobândite, excursiile, amanta, fosta soție, fiul etc. și toate celelalte lucruri de care s-a înconjurat costă, iar cum spunea veșnicul Caragiale: famelie mare… remunerație după buget mică…
Declarația liderului PSD Marcel Ciolacu: Nu am văzut în viața mea atâția bani! ne surprinde pe toți. Dacă suma respectivă de bani (250.000 euro) era mare pentru domnia sa, pentru marea masă a celor care trăiesc cu salariul minim sau nu au ce să pună pe masă cum este? Este astronomică! Și, ironic, această sumă ar fi trebuit să meargă în realizarea unor investiții locale atât de necesare comunității: infrastructura rutieră. Plătind comisioanele, păstrând alte procente bune pentru sine, antreprenorul (în acest caz Farmazon) nu a mai respectat cerințele de calitate în domeniu. De aceea, vedem drumuri rupte și peticite, gropi lângă gropi, de parcă suntem blestemați să dăm în gropi.
Dar este întrucâtva și vina noastră: ne complăcem în această mizerie morală, suntem lipsiți de reacție de cele mai multe ori și considerăm că acești stăpâni ai României sunt de nezdruncinat. Ademeniți cu lucruri mărunte, de cele mai multe ori cu promisiuni goale – Luați cioara de pe gard! –, cu speranța de mai bine, majoritatea cetățenilor din această țară (câți am mai rămas), ne uităm îngroziți la jurnalele de știri să vedem ce tunuri mai dau politicienii români. Iar dacă sunt prinși, se preumblă prin instanțe până când infracțiunile se prescriu, iar atunci când sunt condamnați caută portița să fugă în străinătate și să scape (cazul Alina Bica, Dragoș Săvulescu, Sorin Oprescu etc.).
Averile acumulate în mod fraudulos sunt ascunse – în acest fel bătrâni sau terțe persoane dețin averi impresionante ca paravane pentru băieții isteți -, iar după încheierea cazului și intrarea în uitarea colectivă, baronul redevine adevăratul proprietar. Statul, adică noi toți, rămânem cu prejudiciul și cu lucrările de proastă calitate. De aceea Buzații și Farmazonii sunt șmecherii zilelor noastre, cei care stabilesc schemele de prejudicierea bugetului, în detrimentul nostru, al tuturor.
Un alt aspect este relevant în această speță. Dumitru Buzatu controla întregul județ: angajări, servicii, afaceri etc. Toți și toate erau în mâna sa. Favoriza pe cine voia și constrângea pe oricine îndrăznea să i se opună sau… să nu plătească tributul. Ne găsim în situația reînvierii perioadei fanariote, când fanariotul venit la putere – după ce plătea peșcheșul către Poartă – vindea demnități, punea biruri etc. numai ca să facă rost de bani.
Și atunci, dar și acum, sărăcia și corupția sunt strâns legate. Acolo unde nu există deschidere, unde este sărăcie, oamenii sunt controlați și manipulați. Fărâmiturile căzute de la masa stăpânului – baronul local – îi determină pe cei săraci să se complacă în acea stare, să admită grobianismele, corupția și răutatea celor puternici. Se mulțumesc cu puțin și consideră că se bucură că sunt bine. Dar acest bine, dobândit cu multe sacrificii, se încheie odată și odată. Fie nu mai vrei să fii umilit și batjocorit, fie consideri nedreaptă o astfel de situație, fie începi să vezi că dincolo de acest stăpân mai poate fi și altceva. De aceea se ajunge ca în zonele sărace și lipsite de perspectivă să observăm o adevărată depopulare.
În concluzie, rămâne cine poate sau cine se complace!