După ce s-a făcut rocada guvernamentală, premierul Marcel Ciolacu a descoperit gaura din bugetul de stat, de parcă PSD nici nu ar fi fost la guvernare. Ca urmare, a început o adevărată campanie pentru familiarizarea populației cu măsuri de redresare bugetar-economică ce vor fi luate. Majoritatea cetățenilor din România a înțeles acest lucru. Cu toții știm din experiența personală, că de acolo de unde iei și iei, fără a pune la fel înapoi, se creează un deficit. Iar acest deficit crește odată cu timpul și cu cheltuielile pe care le faci. De aceea este nevoie de o corecție economică, de măsuri menite să oprească risipa financiară.
Dar ce putem face când măsurile sunt gândite să afecteze numai anumite categorii sociale? Astfel, bugetarii – privilegiații societății – cu salarii și sporuri mari nu au fost și nu sunt vizați de aceste măsuri economice. Pot fi reduse cheltuielile cu niște posturi care nu sunt ocupate, așa cum declara premierul și ministrul finanțelor? Chiar dacă au fost bugetate, fără a fi ocupate, aceste posturi nu sunt consumatoare de resurse financiare. Dar ce ne facem cu sinecurile (sinecură – slujbă, funcție bine retribuită, care cere munca minimă sau nu cere nicio muncă) de partid care sunt numiți peste noapte în funcții și demnități publice bine remunerate? Ce ne facem cu mulțimea de consilieri, de secretari de stat fără mari atribuții, de amante și neamuri aterizate în funcții cheie ale statului român. Despre toți acești bugetari nu se vorbește sau se vorbește mult prea puțin. Pe aceștia nu îi afectează măsurile propuse de propriile partide. Chiar dacă prin absurd vreunul dintre ei ar fi afectat de astfel de măsuri, atunci este reangajat într-un alt post cald, la fel de bine remunerat drept răsplată.
Munca fiecărei persoane este importantă pentru el, familia sa și societate. Dar ce ne facem când acea persoană merge la muncă, ca să aibă de unde se întoarce, ca să nu stea acasă. Este categoria persoanelor care se simt suprasolicitate la locul de muncă unde beau cafeaua, joacă solitaire sau alt joc pe calculator, se plictisesc într-un birou, fără a face ceva. Se întâmplă destul de frecvent în multe dintre primăriile sau instituțiile publice locale, unde funcționarii publice se cred stăpânii noștri, nu cei care ar trebui să ne sprijine în demersurile noastre. De câte ori nu am mers la un ghișeu public și am fost întâmpinați de o față congestionată care a făcut tot posibilul să ne împiedice, și nu să ne ajute? Vom zice în cor: este poate vina sistemului! Este un sistem ticăloșit! Dar cine este acest sistem? Nu este alcătuit din oameni, din oamenii pe care noi i-am ales să ne reprezinte și nu să ne fie stăpâni?
Așa cum spuneam mai sus, nimeni și nimic nu se apropie de o astfel de categorie. Aici nu este loc de reformă! Avem atâția Buzați în țară încât ne simțim copleșiți. Cum să ai o țară ca afară, dacă sistemul de gândire nu este schimbat, dacă acceptăm cu resemnare așa-zise reforme? Ar trebui ca politicienii noștri să ne audă vocea sau vocea noastră să se facă auzită, căci peștele de la cap se împute, dar se curăță de la coadă!
