Viața ne oferă o varietate de situații. Întâlnim o mulțime de oameni; caractere și atitudini diferite. Unii dintre, ce e drept puțini la număr, sunt oameni excepționali: au un caracter și un comportament frumos, sunt altruiști, împăciuitori etc. Din nefericire, în relațiile cu ceilalți, acești oameni au de pierdut: sunt percepuți a fi proști de buni. Căci pentru majoritatea, bunătatea se confundă foarte ușor cu prostia.
O altă categorie de oameni sunt cei care hotărâți, corecți, intransigenți. Acești oameni, indiferent de situație, au puterea să ia decizii radicale, care pot face diferența în viața lor și în viața altora. Sunt percepuți ca atare și sunt respectați.
Cea de-a treia categorie de oameni sunt cei alunecoși. Oricât ai încerca să stabilești niște coordonate, nu reușești. Simți că îți alunecă printre degete, că se strecoară, indiferent de situație. Vânează numai oportunitatea și profită de ea. Reușesc chiar și în condiții vitrege să se strecoare, fiind prieten cu toți, dar de fapt cu niciunul.
O altă categorie de oameni este reprezentată de cei care sunt dușmănoși, ostili, ranchiunoși, rău-intenționați. Oricât ai încerca să îndupleci astfel de oameni nu reușești nimic. Ei sunt cei care dețin adevărul și nu cedează în niciun fel. Se comportă ca atare și au de câștigat: oamenii se feresc de ei, de răutatea lor. Li se dă, numai ca să scape de ei.
În diferite momente ale vieții am întâlnit astfel de oameni. Dacă unii ne-au luminat viața, alții ne-au provocat dezgust și silă. Și nu este vorba despre Apostolul Sila, care îl însoțea pe Apostolul Pavel, așa cum se precizează în cartea Noul Testament (Faptele Apostolilor). Ci este vorba despre sila, așa cum este definită de Dex: Sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie față de cineva sau de ceva.
Învățătura creștină ne recomandă să întoarcem și celălalt obraz sau să ne iubim chiar și dușmanii. Din nefericire, unii interpretează acest lucru ca fiind un semn de slăbiciune. Mila și iubirea dezinteresate sunt confundate cu slăbiciunea sau prostia. Profită de bunătatea noastră fără nicio remușcare. Ba mai mult, dacă au posibilitatea, repetă figura. Referindu-se la acest lucru, un proverb spune: M-ai păcălit odată să-ți fie rușine; m-ai păcălit de 2 ori să-mi fie rușine; a treia oară să ne fie rușine amândurora.
Pentru a exemplifica cele enunțate trebuie să ne gândim la momentul alegerilor. Politicieni și politruci vin și promit câte în lună și în stele, profitând de bunătatea, credulitatea noastră. Nici nu se usucă bine cerneala de pe buletinul de vot, că ne trezim la realitatea dezlănțuită de cei aleși asupra noastră. Trecem astfel foarte rapid de la milă și susținere publică la silă și dezamăgire.
Din nefericire, nu numai politica și politicienii ne trec de la milă la silă. Întâlnim adesea oameni care pretind a fi oameni, dar se comportă ca niște animale (pot spune că jignim animalele asociindu-le cu astfel de indivizi!). Profită de bunătatea noastră și ne tratează ca atare. Depind de munca, de eforturile noastre, dar se comportă ca niște stăpâni. Sunt asemenea șarpelui din povestea lui Petre Ispirescu: fiind ajutat de țap să treacă râul, a început să se încolăcească în jurul gâtului acestuia, sugrumându-l. Deh.. îi era foame. Atunci țapul, l-a rugat să îl mai slăbească ca să treacă râul în siguranță. După ce au trecut, țapul i-a propus șarpelui să se întindă pe jos, ca să vadă care este mai lung. Mai apoi îl va mânca. Șarpele se învoi. Cum îl văzu jos, țapul se repezi cu coarnele de sfărâmă capul șarpelui și-l strivi călcându-l cu copitele lui cele tari. Căci, uneori, pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești!
