În urma recentului atac al Israelului grupările Hamas și Hezbollah au intrat pe lista neagră a majorității statelor lumii. Uciderea civililor – copii, tineri, femei etc. fără nicio vină – este o caracteristică a grupărilor teroriste. Discrepanța economică și ura istorică dintre cele două popoare vecine a ajuns la cote foarte înalte.
Încercând o analiză a situației locuitorilor din Fâșia Gaza, se poate spune că pe un petec de pământ de 360 km2 (41 km lungime, 6-12 km lățime) locuiesc 2 milioane de oameni. Este teritoriul cu cea mai mare densitate de populație de pe pământ. Perspective economice pentru această populație sunt deosebit de mici, ei confruntându-se cu o sărăcie extremă. Consideră că Israel, cu sprijin american, le-a luat teritoriul și posibilitatea unui trai mai bun. Grupările radicaliste (spre exemplu Hamas) apărute aici, speculează sărăcia și limitarea acestor oameni, transformându-i în niște instrumente pentru inducerea terorii, radicalizându-i.
Diferențele etnice (palestinieni-israelieni), religioase (islam-mozaism), culturale (limitare și sărăcie-acces la școală și cultură), sociale și economice ne prezintă un tablou sumbru a două popoare ce împart același teritoriu. Fără un efort constant de integrare a celor marginalizați, pașii spre detensionarea situației sunt insuficienți. O pace durabilă nu se poate realiza numai prin acțiuni de forță. Știm din istorie că Imperiul roman, atunci când cucerea teritorii impunea pacea romană. Această pace se impune prin puterea legii, a armatei și a administrației, dar și datorită beneficiilor aduse de civilizația romană.
De asemenea, am văzut cum comunități și popoare profund diferite, nevoite să coabiteze, au reușit acest lucru. Au reușit datorită voinței lor, dar și a beneficiilor avute. Nu au mai căutat să vadă ce-i divide, ci ce-i unește. Iar ceea ce îi unea era dorința de mai bine pentru ei și comunitatea lor.
Experiența istorică a războiului din această parte a lumii ne spune că întreaga lume va avea de suferit. Pe de-o parte vom vedea o polarizare și mai accentuată a lumii: Occident versus Orient. Pe de altă parte, această zonă a globului deține cele mai mari rezerve de hidrocarburi. Odată cu războiul va crește prețul petrolului la burse și implicit prețul benzinei la pompă. Așa s-a întâmplat și în războiul de Yom Kipur (1973), când forțe egipteano-siriene au atacat Israelul.
Pierderile de vieți omenești, în special în rândul civililor, și distrugerile materiale vor fi foarte mari. Se va crea o adevărată criză umanitară în zonă. Bună parte din populația zonei (Fâșia Gaza) va căuta să migreze în alte zone mai sigure, ceea ce va pune presiune și pe alte state din zonă. Tensiunile existente dintre Israel și statele arabe nu se vor plana, ci se vor acutiza. Acțiunile organizațiilor teroriste s-ar putea extinde și în țările care și-au declarat sprijinul pentru Israel: SUA, Marea Britanie etc.
Cu toate acestea nicio persoană sau țară nu poate fi de acord cu terorismul sau cu amenințarea unor astfel de acțiuni. Uciderea civililor nevinovați nu va ajuta la rezolvarea unor diferende istorice, ci va alimenta ura și diviziunea. Cu toții știm că punând gaz pe foc nu stingi focul!
