Toate guvernele de după 1989 nu au reușit să facă o reformă administrativă a statului român. Au existat voci care au susținut acest lucru, însă nimeni nu a vrut să-și asume responsabilitatea. Căci discutăm despre o responsabilitate politică, întrucât prin regionalizare, adică prin reorganizarea administrativă a țării, o bună parte din armata de funcționari ai statului român va fi disponibilizată. Deci se vor pierde votanți!
Cu toate acestea, aparatul bugetar va fi mai suplu, presiunea economică pe bugetul de stat va fi mai mică, iar digitalizarea relației cetățean-autorități se va urgenta. În sprijinul păstrării acestei organigrame stufoase de comune, orașe, județe s-a considerat că prin comasare, autoritățile respective vor fi la distanțe relativ mari pentru cetățeanul obișnuit.
Prin reorganizare administrativă, noțiunea de comună va însemna cel puțin 5.000 de locuitori, iar cea de oraș de peste 10.000 de locuitori. De asemenea, instituțiile aferente acestor unități administrativ-teritoriale vor putea fi grupate. Reorganizarea administrativă propusă de Camera Națională de Comerț este după modelul curților de apel și ar aduce economii reale la bugetul de stat.
Astăzi, în România există aproximativ 2.300 de comune care au între 3.000 și 5.000 de locuitori. De asemenea, sunt comune care au sub 3.000 de locuitori. Majoritatea comunelor și orașelor din România nu se pot susține financiar. Cheltuiesc mai mult decât produc, punând presiune pe bugetul de stat.
Iată ce afirma Adrian Veştea, la conferința cu tema „O perspectivă critică asupra rolului educației în incluziunea și reziliența financiară în România”: „În țara noastră, există circa 200 de orașe mici și aproximativ 1.200 de comune care se confruntă cu o presiune financiară considerabilă. Acestea sunt nevoite să apeleze la bugetul de stat pentru a putea face față costurilor de funcționare din cauza veniturilor locale insuficiente. Cu alte cuvinte, cheltuiesc mai mult decât produc și extind problemele lor în corpul deja greoi al administrației statului. Mai mult decât atât, în peste jumătate din administrațiile locale, veniturile nu reușesc să acopere nici măcar cheltuielile cu salariile. Acesta este un semn că multe dintre comunitățile noastre luptă pentru a se menține pe linia de plutire„.
Asemenea legii salarizării unitare, reorganizarea administrativă a țării a fost amânată. Cu toate că bugetul țării se golește pe zi ce trece, perspectiva viitoarelor alegeri este deosebit de importantă. Iar după alegeri, Dumnezeu cu mila…
