Reînvierea ideilor legionare în societatea românească

You are currently viewing Reînvierea ideilor legionare în societatea românească

         Vorbind despre extremele-dreaptă și stângă în istoria politică a României ne gândim în primul rând la Partidul Comunist (extrema stângă) și Mișcarea Legionară (extrema dreaptă). Dacă despre extrema-stângă știm, am trăit și am simțit din plin greutatea istoriei comuniste în România, despre Mișcarea Legionară, prezentă în România interbelică, se vorbește mai puțin.

          Mișcarea Legionară, provenită din Legiunea Arhanghelului Mihail, apare pe scena politică românească într-un moment de disoluție a ideii de țară și neam, într-un moment în care partidele politice se războiau între ele, protejându-și acoliții. Guvernele se succedau cu rapiditate, mediul economic era căpușat de corupție care mergea până la cel mai înalt nivel, scandalurile din presa vremii nu mai conteneau etc. Iată un succint tablou al societății românești din acele vremuri. Toate aceste certuri și derapaje au favorizat apariția și răspândirea Mișcării legionare.

          Promovată printre tineri, printre oamenii educați, care doreau o schimbare reală în bine pentru țară, Mișcarea Legionară a eșuat în momentul rebeliunii. Dorind să preia puterea din mâna generalului Ion Antonescu (1941), Mișcarea Legionară va sfârși prin a ucide intelectuali și oameni politici de marcă (I.G. Duca, prim ministru; Armand Călinescu, prim ministru; Nicolae Iorga, istoric, fost prim ministru; Virgil Madgearu, economist și politician de stânga; gen. Gh. Argeșeanu, fost prim ministru).

          În România interbelică mulți preoți și intelectuali români s-au alăturat Mișcării Legionare. Nae Ionescu sau Vartolomeu Anania (în perioada studenției), Nichifor Crainic sau Părintele Justin Pârvu reprezintă numai câteva exemple. Alții au simpatizat cu legiunea. Situația socială a vremii a favorizat răspândirea acestor idei. După rebeliune, Mișcarea legionară va fi interzisă, iar legionarii vor fi urmăriți și pedepsiți.

          După Revoluția din 1989, România scăpată de sub jugul comunist, a căutat să se îndrepte spre o guvernare democratică, bazată pe alegeri libere, odată la patru ani. Multitudinea de partide, cu diverse doctrine și diverse abordări ale realității istorice, au bulversat societatea. Din fericire, extremele politice aproape că au dispărut sau nu au mai avut un rol important.

          Partidul România Mare, avându-l drept lider pe Corneliu Vadim Tudor, din cauza ideilor sale naționaliste, a fost adesea considerat a fi de extremă-dreaptă. La alegerile prezidențiale din 2000 Corneliu Vadim Tudor a ajuns în turul doi, obținând 33,17% din voturi. După moartea sa, Partidul România Mare nu a mai reprezentat un reper pe scena politică românească.

          Ultimele alegeri (2020) au adus pe scena politică un partid nou înființat: Alianța pentru Unitatea Românilor (AUR). Asemenea Partidului România Mare, acest partid a reușit să coopteze electoratul nemulțumit de vechile partide politice și să obțină un scor electoral bun. Odată intrat în parlament AUR se va manifesta zgomotos promovând retorica sa antioccidentală, antiglobalistă, antimaghiară, eurosceptică. În opinia unor istorici și analiști politici, AUR reia unele dintre temele vechii Mișcări Legionare. „Discursul AUR seamănă cu cel al premierului Ungariei și lider al FIDESZ, Viktor Orban, care este un discurs iliberal și pro-familie, pentru tradiție, destul de homofob și anti-feminist, mai mult decât de cel al lui JOBBIK care ar fi neofascist. Deci asemănările sunt cu FIDESZ din Ungaria și PiS din Polonia”, spune Traian Sandu.

          „În afară de aceasta, la AUR – partid creat doar acum un an – se manifestă relații personale ca și la legionari, soț – soție, frate – soră, veri, pentru că acesta este cel mai ușor mod de a răspândi o mișcare. Ceea ce caracterizează mișcările fasciste este palingeneza – renașterea națiunii – națiunea noastră e moartă sau decadentă, iar noi dorim renașterea ei, era o temă constantă a Mișcării Legionare, reluată acum de AUR”, spune Ronald Clark în volumul Sfântă Tinerețe Legionară. Activismul fascist în România interbelică.

        Chiar dacă majoritatea reprezentanților partidelor politice din România se declară a fi împotriva unei posibile alianțe cu AUR, în perspectiva alegerilor de anul viitor Partidul AUR este posibil să obțină un scor electoral destul de bun.

           În acest context, pare-se că versurile marelui nostru poet național, Mihai Eminescu, încă ilustrează scena politică românească:

          Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură,

          Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,

          Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloţii,

          Toți se scurseră aicea și formează patrioții,

          Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații,

         Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii ăstei nații! (Scrisoarea a III-a).