Stăpâne, stăpâne, mai cheamă ș-un câne…

You are currently viewing Stăpâne, stăpâne, mai cheamă ș-un câne…

Versurile celebrei balade Miorița reînvie în culorile toamnei spectacolul vieții ce se joacă de multe ori. Miorița, oaia baladei, blândă, ascultătoare, fidelă ciobanului moldovean, prevestește ceea ce se va întâmpla. De aceea, îl îndeamnă să își ia un câine pentru a se proteja de ura celorlalți doi ciobani.

Cu toate acestea, în viață lucrurile sunt diferite uneori. Stăpânul Mioriței se comportă despotic. Crede că i se cuvine, că este cu adevărat stăpânul… Nu degeaba primește acest apelativ, căci, în timp, ajunge să creadă că este un adevărat stăpân, cu drept de viață și de moarte asupra oilor sale. Din nefericire, acest stăpân uită ceea ce spunea Păstorul cel bun: Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit și cel care nu este păstor, și ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu are grijă de oi (Ioan 10, 11-13).

Stăpânul Mioriței are nevoie de un câine pentru a se apăra de dușmani. Vede pe toți cei din jurul său ca fiind dușmani, întrucât așa s-a comportat cu ei. Căci cine seamănă vânt, culege furtună. Chiar și câinele adus de el pentru a-l proteja, ar vrea să-l trădeze. Stă alături de stăpân, fiindcă are de beneficiat. Căci nu am văzut vreun câine să plece de la stână, spunea cineva. Stâna l-a făcut mare și puternic, stâna îl hrănește și îl îmbogățește. Chiar dacă ar cocheta cu ideea plecării de la stână, înțelege că nicăieri cașul nu este așa de bun și nicăieri nu curge atât de mult lapte…

Drept urmare, câinele îndeplinește poruncile stăpânului. Dar pentru ca ceilalți să nu îl condamne, le spune că stăpânul este cel care hotărăște. Se spală pe mâini precum Pilat, dorind numai să beneficieze, dar nu să își asume. Condiția ingrată de câine al stăpânului nu îl mulțumește. Și-ar fi dorit ca el să fie stăpânul, iar alții câinii. De aceea, câinele își creează propria ierarhie. Subordonează pe ceilalți, arătându-le că stăpânul nu poate face nimic fără el. Odată, de două, de nouă ori, demonstrația oferită este suficientă pentru a convinge. Și atunci întreaga stână se supune câinelui. Dar ce va face stăpânul când va afla ce se întâmplă cu adevărat? Pilda biblică a lucrătorilor viei spune: Va veni și va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora (Luca 20, 9-16).

Prin lingușire și slugărnicie față de stăpân, prin manipulare și despotism, câinele chemat de stăpân reușește să își atingă scopurile. Într-o astfel de situație ne regăsim de multe ori în viață, cu semeni de-ai noștri care se cred stăpânii universului, cu câinii care ne mușcă asemenea hienelor pe la spate, și cu restul turmei, care stă și așteaptă vremuri mai bune…