Printr-o scrisoare adresată Sfântului Sinod al Biserici Ortodoxe Române, Arhiepiscopia Tomisului solicită reactivarea Mitropoliei Tomisului. Această solicitare survine după ce în urmă cu 2 ani a fost depusă o altă cerere în acest sens. De asemenea, în media românească au fost prezentate argumente istorice și canonice ale reactivării Mitropoliei.
Criticat dur pentru atitudinea sa din timpul pandemiei de Covid, pentru poziția sa pro-Moscova de la începutul războiului din Ucraina, dar și pentru alte poziții divergente, IPS Teodosie face demersurile statutare pe lângă Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Înainte ca Sinodul să se pronunțe sau să ia în discuție această solicitare, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a prezentat un răspuns: „În legătură cu noua-veche solicitare a Arhiepiscopiei Tomisului, aceea de a fi ridicată la rang de Mitropolie, precizăm că aceeași cerere a primit în urmă cu doar doi ani un răspuns clarisim, ferm și definitiv”.
Argumentele istorico-canonice invocate de Arhiepiscopia Tomisului au rolul de a sublinia vechimea istorică a acestei eparhii, dar și drepturile sale canonice. Invocând înființarea Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului fără o tradiție istorică (ex novo), Arhiepiscopia Tomisului revendică un trecut istoric și o organizare canonică preexistentă. Cu toate acestea, în istoria Bisericii creștine întâlnim cazuri de înființări de Arhiepiscopii sau Mitropolii fără tradiție istorică. Un exemplu în acest sens îl constituie Arhiepiscopia Justiniana Prima, care avea jurisdicție canonică chiar și asupra Tesalonicului. Evoluția istorică a evenimentelor – transferarea reședinței politice a prefecturii Illyricului de la Tesalonic la Justiniana Prima – a determinat uneori organizări bisericești menite să răspundă cerințelor vremii. De aceea, în momentul în care aceste organizări bisericești nu au mai răspuns situațiilor respective, ele au fost transferate (cazul Mitropoliei de Vicina) sau și-au pierdut relevanța, fiind desființate (cazul Mitropoliei Proilaviei – Brăila).
Se știe că încă de la începuturile organizării sale, Biserica creștină a urmat forma de organizare politică. De aceea, reactivarea unor unități administrativ-bisericești a ținut și ține de situația bisericească și politic-administrativă existentă. Tocmai de aceea, va fi interesantă decizia Sinodului asupra acestei cereri, dacă și când va fi luată!
