Exilul – raiul condamnaților români

You are currently viewing Exilul – raiul condamnaților români
  • Categorie:Info / Social

După ce ani de zile presa a dezvăluit, iar justiția a instrumentat diverse infracțiuni ale unor personaje obscure – baroni de partid, sinecuri, protejați etc., am constat că o bună parte dintre aceștia au fugit în străinătate. Alina Bica, Dragoș Săvulescu, Darius Vâlcov, Ionel Arsene, Mario Iorgulescu etc. s-au refugiat în Italia; Sorin Oprescu în Grecia; Alexander Adamescu în Marea Britanie etc. În acest moment sunt în jur de 100 de persoane condamnate de instanțele din România, date în urmărire generală, dar fără a fi extrădate de autoritățile respective.

Astfel, cu ajutorul avocatului italian Cristiano di Giusto, avocat de drept penal din Bari, afaceristului Dragoș Săvulescu, pe motiv că are domiciliul și afaceri în Italia, i se va permite executarea pedepsei de 5 ani și jumătate în Italia. După ce va fi redusă cu 3 ani, ca urmare a unui decret de grațiere, restul pedepsei va fi comutat într-una cu suspendare.  

Un alt exemplu este și Alina Bica. După experiența din Costa Rica, Elena Udrea și Alina Bica au urmat drumuri diferite. Prima a revenit în țară, sperând că va scăpa basma curată, iar cea de-a doua s-a refugiat în Italia. O investigație de presă a prezentat-o pe Alina Bica în Italia, în libertate, lucrând în pizzeria iubitului ei.

În ceea ce o privește pe Elena Udrea, în ziua pronunțării sentinței, ea a încercat să ia calea exilului, îndreptându-se spre Grecia. A fost prinsă în Bulgaria și se află în penitenciar, ispășindu-și pedeapsa. Dacă Darius Vâlcov deja a fost trimis în România, pentru Ionel Arsene, Curtea de Apel de Bari abia s-a pronunțat pentru trimiterea sa în țară. Această decizie nu este însă definitivă. 

În fața unor astfel de situații nu putem să nu ne întrebăm dacă este normal așa ceva. Condamnați de instanțele românești după procese care au durat mulți ani, aceștia au prejudiciat statul cu multe milioane de euro. Au plecat în străinătate cu aceste milioane, plătind avocați care să-i reprezinte. Invocând faptul că în România sistemul juridic răspunde la anumite comenzi politice sau că penitenciarele nu au condiții adecvate, fiind supraaglomerate, au reușit să beneficieze de clemența judecătorilor și să nu fie extrădați.

După analiza unor astfel de cazuri ar trebui să ne întrebăm de ce statul român nu se preocupă mai mult de recuperarea prejudiciilor materiale, odată cu aplicarea pedepsei penale? De ce să plătim cu toții (ca și contribuabili) prejudiciile, iar cei condamnați să scape și să se bucure de milioane de euro?

Astfel de cazuri sunt exemple negative pentru societatea românească. Nu se apreciază munca, ci diversele metode (cum să te descurci) – de cele mai multe ori dincolo de limita legii – prin care sunt dobândite averi colosale într-un timp foarte scurt. Mai mult decât atât, atunci când sunt prinși și condamnați, făptașii scapă fără o zi de închisoare. Din nefericire, în astfel de cazuri, proverbul românesc – unde-i lege, nu-i tocmeală – nu mai are însemnătate!