Viața bate filmul… am auzit-o spunându-se de multe ori, dar nu m-am gândit că voi trăi atâtea, în așa fel încât să o spun și eu.
Începutul anului 2020 avea să aducă în viețile noastre multe schimbări. Pandemia de Covid 19 izbucnită în Asia și evenimentele din viața noastră aveau să ne lămurească și să ne oprească din ce făceam pentru a ne pune ordine în gânduri, a ne stabili prioritățile și a ne elibera.
A ne elibera din lanțurile în care eram ținuți cu forța de cei care se cred mai presus de toți și toate…pentru că da, există oameni ce se cred mai presus de legile pământești și se substituie lui Dumnezeu… se cred mici zei locali, cărora toți li se închină (autorități locale – primar, președinți de consilii județene, directori de firme, oameni obișnuiți etc). Sunt precum copii mici care obțin de la părinții lor tot ceea ce îți doresc, pentru că dacă nu obțin, fac urât, se tăvălesc în magazin să-și șantajeze tăticul sau mămica să-i cumpere jucăria preferată. Obțin ce vor, atunci când vor, tot ceea ce vor, fac ce vor….
Au construit un sistem închis ermetic, în care nu ai acces decât după ce îndeplinești anumite condiții, și nu neapărat meritorii. Au construit o mașinărie care funcționează, o mașinărie cu ramuri și rămurele. Creierul mașinăriei hotărăște, iar cei din subordine execută. De sus în jos, totul funcționează perfect pe bază de ordinul se execută nu se discută, că așa vrea mai marele, stăpânul vieților tuturor, care vrea să știe tot și care vrea să i se îndeplinească dorința ce-a dorit, să i se satisfacă pofta ce-a poftit… nu contează că e sau nu e legal, că este sau nu corect, că este drept sau nu. Nu există dreptate și adevăr pentru el. Există doar așa vrea el… cum vrea el… când vrea el…
Nimeni nu i se opune, nimeni nu-l contrazice, nu îi spune nimeni de unde până unde se poate și până unde nu se poate. Dacă îndrăznește cineva să îl contrazică, recurge la jigniri, amenințări, abuzuri. Și nu se oprește la cei din subordine… se coboară și la cei din familie, soție, copii, părinți, apropiați… face totul să îți atingă scopul pe care l-a stabilit. Cu cât metodele sunt mai murdare, suburbane, cu atât satisfacția stăpânului este mai mare.
El este capo di tuttti i capi. Marele stăpân de sclavi, o fi trăit într-o viață anterioară (căci am înțeles că unii dintre ei cred în așa ceva) în evul mediu și o fi fost un mare stăpân de sclavi. Reminiscențele s-or fi păstrat și simte să fie stăpân și să-i conducă pe cei din subordine și familiile lor ca pe niște sclavi… Are o satisfacție morbidă atunci când face rău, când vede urmările răului făcut și îi vede pe cei cărora le-a făcut rău că suferă. Cu cât suferința este mai mare, cu atât satisfacția este mai mare. Se alimentează din rău, îi place răul, răul îl conduce și îl satisface enorm… nu empatizează cu cei aflați în nevoi (nu cred că știe ce este aceea empatia), nu-i pasă, nu-l doare, nu simte…
Pentru cei care nu au trecut pe sub furcile caudine, este foarte greu să înțeleagă. Și nu sunt de condamnat. Cine s-ar gândi că un om, cu tot cu familia lui, ar putea trece prin atâtea umilințe, jigniri, abuzuri în vremea aceasta? Că doar nu suntem în evul mediu?
Dar, oamenii se pot opri. Oamenii pot gândi, oamenii sunt liberi să aleagă. Au drepturi și sunt liberi să gândească, să scrie, să vorbească. Sunt unii, însă, care se cred mai presus de lege, care cred că ceea ce spun ei este corect și adevărat, care deși greșesc nu-și asumă niciodată greșelile, nu recunosc niciodată că sunt în eroare. De fapt, nu au cum să-și asume greșelile, de vreme ce sunt atât de lași și îi pun pe cei pe care îi au la dispoziție să le facă, pentru că cei aflați în subordine sunt mulți și sunt ușor de manipulat și controlat în așa fel încât să-i facă treburile murdare, să-i acopere mizeriile și să-i satisfacă pofta de a face rău celorlalți ca să se poată alimenta din rău, să se înfrupte din el cu toată puterea pe care o mai are, ca să poată trece la următoarea pradă/victimă pe care s-o devoreze cu și mai multă forță, s-o însângereze, s-o sfâșie între dinții mari și ascuțiți de vreme și de sete de sânge…
A ne face să trăim sub presiune, în teroare, cu frica că ne sunt vânate greșelile, căci suntem oameni, și ce să vezi, putem greși, avem dreptul de a greși, este componenta integrantă a acestor despoți locali. Ni s-a spus că nu avem dreptul de a ne reprezenta juridic pe noi și cei apropiați când ne sunt încălcate drepturile, nu putem face petiții, nu putem sesiza instituțiile abilitate atunci când funcționarii plătiți și din banii noștri nu-și fac treaba sau își depășesc atribuțiile de serviciu săvârșind abuzuri, pentru că ni s-a spus că nu e bine, că e păcat… de niște unii cărora nu le pasă de ceilalți și care cred că e păcat să te ridici împotriva lor atunci când e prea mult și nu le mai poți suporta și nu le mai poți îngădui mizeriile, abuzurile și nedreptatea pe care o fac oamenilor.
Da, încălcă legi, săvârșesc abuzuri, hotărăsc ca anumiți oameni să fie distruși, călcați în picioare, amenințați ei și cei care le sunt apropiați. Sunt oameni care fac orice, fac diligențe pe lângă oricine, dau un telefon cui trebuie ca să rezolve, să rezolve domnule, cumva, numai să rezolve….să-i arătăm noi, cine suntem… Acești așa-ziși oameni, cu toate că sunt singuri și ar trebui să vorbească la singular – că nu-s mai mulți într-unul singur – vorbesc la plural, se cred mai mulți, au personalități multiple, și poate că da, sunt mai mulți, căci au în subordine mulți, iar unii dintre acești mulți sunt ca el, marele șerif, gândesc ca el, acționează ca el, pentru el. Aceștia din urmă sunt de fapt primii dintre cei mulți, care conduc, domină, manipulează, sunt molipsiți de marele conducător, căci adună roadele din grădina tomnatică pentru el și își strecoară în buzunare și partea lor…
