Proiectul România educată a actualului președinte este un eșec total. În școala românească copiii sunt abuzați (fizic sau psihic), educația bate pasul pe loc (rezultatele la testele PISA și la examenele naționale sunt tot mai slabe), majoritatea profesorilor și copiilor și-au pierdut interesul pentru educație, iar susținerea politică sau corupția endemică afectează întreaga societate românească.
Cazul copilului de la școala Nicolae Titulescu din București ne prezintă astăzi dimensiunea dezastrului. Directorul, consilierul școlar și bună parte de cadrele didactice din această școală nu sunt lipsite de orice fel de vocație educațională. Putem spune că sunt lipsiți de umanitate. Nu îi interesează cazul decât în măsura în care a ajuns în presă. Copilul respectiv și familia sa nu au beneficiat de niciun fel de sprijin. Ba mai mult, în încercarea de a ascunde situația, directoarea declara: „am considerat oportun să existe discreție cu privire la caz, neasumând riscul retraumatizării psihoemoționale sau a excluziunii pentru elevul respectiv”.
Școala, prin reprezentanții săi, nu a adus la cunoștința autorităților superioare situația. A sperat că o va rezolva, așa cum a făcut și cu alte ocazii. Inspectorul general al municipiului București spunea: „În această dimineață am fost sesizați. Ne-am autosesizat în urma reportajului, vineri, și în această dimineață am format o echipă de control care va analiza. Școala nu a făcut o sesizare la poliție. A făcut părintele”, le-a declarat Vlad Drînceanu jurnaliștilor. La rândul său, Sorin Ion, secretar de stat în Ministerul Educației, a spus că Ministerul Educației nu a fost sesizat pe această speță, deși ar fi trebuit.
Ceea ce domnul secretar de stat știe, dar nu spune public, este faptul că Ministerul Educației a fost sesizat în multe alte probleme. Răspunsul acestei instituții este lent și lipsit de obiectivitate; căută să sprijine instituția (școala și reprezentanții săi) să își acopere greșelile. De aceea, majoritatea românilor și-au pierdut încrederea în instituții și în reacția acestora. A fost nevoie de apariția cazului în presă pentru ca lucrurile să se miște.
Cu toții știm că instituțiile statului și angajații lor – fie școală, spital, administrații locale sau centrale – se protejează și încearcă din răsputeri să protejeze sistemul. De fapt, ei sunt sistemul, iar sistemul se protejează.
Scandalul iscat în școala bucureșteană ne arată cât de mult a decăzut educația și, implicit, societatea românească. Politicienii români nu sunt interesați de această situație. Pentru ei voturile celor mulți reprezintă scopul tuturor acțiunilor. Doresc încă un mandat cu beneficii cât mai multe și putere de decizie.
În urma declarațiilor premierului Marcel Ciolacu de la Antena3: „Nu o să rămână piatră peste piatră acolo, dacă se dovedește că profesoara a ascuns”, directoarea școlii a trebuit să demisioneze. Un pas mult prea mic pentru o traumă atât de mare. Copilul respectiv și familia sa vor rămâne marcați pe viață!
De aceea ne întrebăm în mod legitim: Aceste cadre didactice, acești slujbași ai statului român, plătiți din banii noștri, ai tuturor, mai sunt oameni? Au familie, eu copii sau nepoți? Dacă li s-ar fi întâmplat lor sau cuiva din familia lor, ce ar fi făcut? Lipsa de empatie a acestor slujbași ai unui stat corupt și impotent trebuie să ne pună pe gânduri și să ne determine să dorim schimbarea. Căci fără o schimbare lucrurile vor continua să se deterioreze pe zi ce trece!
