Comunicatul Patriarhiei Române intitulat Propuneri practice de completare a măsurilor canonice privind sancționarea corupției în Biserică, apărut pe site-ul basilica.ro aduce cu sine mai multe noutăți, dar ridică și multe întrebări:
- Recunoaște că în Biserica Ortodoxă Română există corupție. Cu toate că toată lumea știa și vorbea despre acest lucru, niciun membru al Sinodului nu a îndrăznit să facă sau să zică ceva (inclusiv Patriarhul Bisericii).
- Suntem convinși că Patriarhia Română și Patriarhul Bisericii au primit multe sesizări referitor la corupție, lucrurile necanonice sau ilegalitățile din eparhii. Dacă au avut cunoștință despre astfel de lucruri, de ce nu au făcut nimic? Dacă nu au luat la cunoștință, atunci este o altă problemă. În orice situație ne întrebăm în mod legitim ce a împiedicat Sinodul și Patriarhul Bisericii să ia măsuri încă din 2007, de la întronizare, așa cum a făcut cu multe alte lucruri?
- Pe de altă parte, simpla constatare a unei stări de fapt, nu înseamnă că lucrurile se vor și schimba (la modul real). Instituirea unor Corpuri canonice de control juridic și financiar nu înseamnă că nu vor mai fi acte de corupție în Biserică. Din experiență știm că atunci când nu se dorește să se facă ceva, se face o comisie… În bună tradiție românească, știm deja celebra expresie a formelor fără fond, un brand românesc!
- Din investigațiile din presă, dar și din realitatea imediată am văzut că până și lucrurile evidente nu sunt luate în considerare sau sunt trecute sub preș. De aceea ne întrebăm, în mod legitim, în fața cui vor da seamă aceste Corpuri canonice?
- Până acum orice sesizare adresată Patriarhiei Române se întorcea la eparhia de care aparține spre a fi analizată, întrucât funcționa autonomia eparhială. În cele mai multe cazuri răspunsul era nu se susține, căci nimeni nu poate lua măsuri împotriva sa sau a colaboratorilor săi. Odată instituite astfel de Corpuri canonice, ce se întâmplă cu autonomia eparhială, ce se întâmplă cu nu se susține?
- Activitatea acestor Corpuri canonice se va îndrepta în special către cei care critică problemele din Biserică? Vor fi căutați și sancționați cei neagreați? Știm că protejații mai-marilor nu pățesc nimic, indiferent de ceea ce fac. Se iau măsuri împotriva lor numai in extremis.
- Crearea acestor Corpuri canonice are rolul de a comunica societății și instituțiilor abilitate ale statului (în special DNA) că Biserica se va ocupa de problemele sale, pe principiul autonomiei bisericești („Biserica Ortodoxă Română este autonomă față de stat și față de alte instituții” – art. 4, alin. (1) din Statutul BOR)?
În încheiere, vrem să prezentăm corupția bisericească din timpul mitropolitului Grigorie Dascălul al Țării Românești (1823-1834) și măsurile luate de acesta pentru a o limita. Mitropolitul Grigorie Dascălul „a desființat obiceiul de a da preoților Sfântul Mir pe bani… Pentru că protopopii făceau numeroase abuzuri cu prilejul strângerii dărilor, mitropolitul l-a informat pe domn, cerând să se pună rânduială, stabilind taxele pe care urmau să le încaseze aceștia la sfințirile de biserici, la judecățile făcute înaintea lor, la cercetarea bisericilor, precum și în legătură cu așa-numita „dare a bastonului„, pe care o dădea fiecare preot sau diacon… În același timp, mitropolitul a desființat anumite dări: darea pentru adeverința de hirotonire și de duhovnicie…, precum și „darea cârjei„, pe care o plătea fiecare preot și diacon din Țara Românească la înscăunarea unui nou mitropolit” (Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 3, București, 1994, p. 41).
