Înclin să cred că majoritate românilor s-a confruntat cu celebra problemă: Dacă ai bască, de ce ai bască? Dacă nu ai bască, de ce nu ai? Acest aspect face referire la situația în care o persoană, oricât s-ar strădui, oricât ar încerca, tot nu reușește să se ridice la nivelul așteptărilor, să fie ceea ce își dorește celălalt: șef, coleg, rudă etc. Poate că un pic din amorul propriu ne cuprinde uneori și îl vedem pe cel din apropierea noastră cu alți ochi, decât aceia cu care ne vedem pe noi. Știți celebrul cuvânt biblic: Vezi paiul din ochiul fratelui tău şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
De exemplu, când participi la un concurs, în special dintre cele organizate de instituțiile publice, ești numai un simplu candidat dintre cei care se prezintă acolo (poți chiar să-ți spui candidatul!). Chiar dacă încerci să prezinți în culori cât mai frumoase realizările, ideile și perspectivele tale, te confrunți cu un scepticism atroce, marcat de ideea că mulți chemați, dar puțini sunt aleși. Ori, alegerea aceasta se face pe criterii puțin știute de mulți dintre noi. Căci dacă am știi, am constata cu stupoare că nu avem bască… Și chiar dacă am avea bască, tot ar fi o problemă: căci o avem… Atunci ne întrebăm sincer: Ce să facem? Cum să avem bască, dar și să nu avem bască, cum să depășim situația și să reușim în demersul nostru. Simplu: pornind de la schimbare. O schimbare care să vină din interiorul nostru și care să depășească ideea de bască. Pare utopică, dar nu e! Un om schimbat, poate să depășească propriile bariere, iar atunci când alții i le ridică în cale, să le ocolească sau chiar să le ignore. Sau poate, rămânem la ceea ce spunea un fost președinte: cui nu-i place în România, să plece!
