Investigația recorder.ro arată că Marcel Ciolacu a făcut Revoluția la Buzău și are, încă din anii ’90, certificat de „luptător remarcat pentru fapte deosebite”. Procesul-verbal postat pe site-ul secretariatului de stat al revoluționarilor, prezintă activitatea revoluționară a lui Marcel Ciolacu. Acesta este o sinteză a dosarului pe baza căruia și-a obținut certificatul:
Așa cum reiese din acest proces verbal, Marcel Ciolacu „a participat”, “a contribuit”, “a intrat în sediu”. Singurele informații concrete sunt din data de 22 decembrie 1989, când Marcel Ciolacu le-a propus colegilor de serviciu să meargă la Consiliul Județean al PCR. Pe drum, Poliția a încercat fără succes să-i oprească. Apoi a intrat în sediul PCR împreună cu alți cetățeni și s-au organizat în CFSN (n.r. – Consiliul Frontului Salvării Naționale, structura provizorie de conducere formată atunci în toate județele din țară).
Cu toate acestea, în orașul Buzău, populația a ieșit în stradă după fuga lui Ceaușescu (22 decembrie, ora 12.10) și nu există nicio informație despre vreo confruntare a manifestanților cu Poliția. De asemenea, numele lui Marcel Ciolacu nu apare pe componența CFSN întocmită la Buzău în acele zile.
Referitor la locul său de muncă din perioada revoluției din 1989, Marcel Ciolacu a declarat că era „angajat al unei secții a Electronicii Industriale din Buzău”.
„Nu exista nicio fabrică în Buzău cu numele ăsta, probabil e vorba de Fabrica de Contactoare”, spune revoluționarul buzoian Lionel Zosmer. Acesta povestește că îl cunoștea pe Ciolacu dinainte de Revoluție: „Nu m-a interesat unde lucra pentru că ne întâlneam în principal la distracție. Eram împreună pe la Casa Tineretului, rockeri. A fost prezent la Palatul Comunal în zilele Revoluției, asta știu sigur”.
La fel spune și Radu Aurelian, unul dintre cei care au dat declarație de martor în dosarul de revoluționar al lui Marcel Ciolacu: „Nu știu când a venit și ce a făcut, că sunt 30 de ani de atunci și nu pot să-mi amintesc ce-a făcut fiecare. Dar a fost înăuntru și și-a adus contribuția la fel cum și-au adus-o și ceilalți. Merita să ia certificat”.
Într-un răspuns dat de un consilier personal, Marcel Ciolacu precizează: „Dețin certificat de revoluționar și sunt membru al Club 22 din Buzău. În decembrie 1989, eram angajat al unei secții a Electronicii Industriale din Buzău, iar ulterior am devenit membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (n.r. – CPUN este altă structură decât CFSN-ul pe care Ciolacu îl menționează în dosar și s-a înființat la o lună după Revoluție). Participarea la Revoluția din ’89 reprezintă un element de mândrie personală, iar toate acțiunile mele din ultimii 30 de ani demonstrează că niciodată nu am folosit această calitate pentru a beneficia de vreun folos material”.
Contrar acestei declarații, în anii ’90, actualul premier a fost împroprietărit de statul român cu un hectar de teren în comuna Săpoca, după cum rezultă dintr-un tabel cu revoluționarii buzoieni care au primit diverse beneficii din partea statului. Informația este confirmată de declarația de avere pe care Marcel Ciolacu o depunea în anul 2008: terenul din Săpoca apare la categoria bunuri înstrăinate în ultimele 12 luni.
Din 2004, legea revoluționarilor s-a schimbat și „luptătorii remarcați” au început să primească și indemnizații bănești. Acestea erau însă condiționate de nivelul veniturilor și Marcel Ciolacu nu s-a încadrat, pentru că deja ajunsese un om politic important.
În iulie 2023, Marcel Ciolacu, recent numit șef al Guvernului, dă în judecată o autoritate aflată în subordinea sa directă: Secretariatul pentru Revoluționari. Își dorește obținerea unui titlu de revoluționar la puterea a doua: Luptător cu Rol Determinant.
În cazul în care Marcel Ciolacu va reuși să preschimbe vechiul certificat va primi, în primul rând, bani. E vorba despre o indemnizație lunară de 2.000 de lei care se poate acorda retroactiv. Așa se face că, dacă guvernul pe care îl conduce va pierde procesul de la Buzău, Marcel Ciolacu ar putea încasa din urmă peste 40.000 de euro.
