Din păcate pentru teologia dâmbovițeană, o analiză mai atentă a operei fostului decan al Facultății de Teologie din Târgoviște, membru CNATDCU (comisia Teologie, poziția 21), actualmente prorector și îndrumător de doctorat la Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia, dovedește autoplagiatul și simulacrul academic. În cele ce urmează vom prezenta o analiză asupra operei marelui preot profesor. Cu ajutorul acestei opere a urcat treptele carierei universitare, a dobândit titluri și demnități academice.
Prezentăm aici Hotărârea CNECSDTI nr. 44 din 23.11.2023 și Raportul final nr. 44 (eliminat ulterior de pe site-ul instituției) unde Preotul Vîlciu Marian a fost dovedit autoplagiator și sancționat cu „avertisment scris” și „corectarea lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună conduită„.
- Prima carte publicată de preotul Vîlciu Marian – Religiile de mistere. Misterele de la Eleusis – nici măcar nu apare sub numele autorului. Deasupra titlului și a binecuvântării primite pentru tipărire, apare numele autorului: Pr. MARIAN VÎLCU. Probabil că această carte nu aparține preotului Vîlciu Marian întrucât nu și-a trecut numele corect pe ea!
Alcătuită preponderent în jurul traducerii din limba franceză a unui poem grecesc (nu înțelegem de ce nu a fost tradus direct din limba greacă!), cartea este compusă din pagini libere, o traducere și puține comentarii. Raportul de analiză aprobat de Comisia de Etică a Universității Valahia în hotărârea cu nr. 4CE/17.01.2022 precizează:
(„Cu privire la dimensiunea, forma lucrării și ponderea citatelor, menționăm că acest aspect nu are relevanță, în absența unor standarde unanim acceptate, iar calitatea unei cercetări nu ține neapărat de formatul publicării acesteia, ci de conținutul ei”).
Spre deosebire de acesta, Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI) prezintă următoarele aspecte:
„-Modul de redactare al cărții este cu margini foarte mari și spații foarte mari între rânduri. Primul capitol cuprinde 891 de cuvinte pe 12 pagini, care la o spațiere la un rând și cu margini standard de 2 cm corespund la circa o pagină și jumătate de text. Numărul total de cuvinte al cărții pe cele 160 de pagini este de 22883 (fără a include prefața), ceea ce corespunde estimativ la circa 36 de pagini de text redactat la un rând cu caractere de 12 pe pagină A4.
– Textul de la pagina 32 la pagina 61 este scris cu caractere italice, indicând că este vorba de traduceri.
– Împreună cu alte trei părți de text redactate tot cu italice care sunt preluări in extenso se obțin circa 7282 de cuvinte, adică, ținând cont și de alte citări pe spații mai mici din text, circa 32% din carte reprezintă traducere și preluare de text„.
Astfel, din cele 36 de pagini de text, 32% dintre acestea sunt traducere. Putem concluziona că întreaga lucrare poate fi rezumată la 24 de pagini scrise de autor (12 pagini din cele 36 sunt traducere). De aceea ne întrebăm în mod legitim dacă autorul acceptă astfel de lucrări ca teze de doctorat la Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia sau la verificările de teze de doctorat de la CNADTCU.
Pus în fața faptului împlinit preotul Vîlciu Marian a declarat că „această lucrare este una din tinerețea domniei sale, care a cunoscut lumina tiparului mult mai târziu, neavând intenția ca aceasta să fie tipărită…” (hot. 44 CNECSDTI, p. 7). Ne întrebăm de ce a tipărit-o? Probabil de aceea nu și-a scris nici măcar numele corect! În ciuda celor declarate, cartea este trecută pe lista lucrărilor publicate care l-au ajutat să ajungă profesor universitar îndrumător de doctorat.
Într-o astfel de situație nu știm ce să facem: să râdem sau să plângem. Să râdem căci este de râs, să plângem întrucât cercetarea teologică academică are un astfel de reprezentant. Vorba aceea: de-a râsul-plânsul.
- Referitor la cartea Temeiuri scripturistice și patristice cu privire la preoție CNECSDTI a decis că nu poate fi analizată întrucât a fost publicată în 2008, iar autoplagiatul a fost reglementat abia în 2011 prin O.G. nr. 28/5.09.2011 la Legea 206/2004. Comisia de Etică a Universității Valahia a constatat autoplagiatul și a decis corectarea lucrării, respectând cerințele de calitate în domeniu.
De altfel, autorul recunoaște că nu este o cercetare care îi aparține în totalitate, menționând că în prima parte aceasta are două capitole… De altfel, în continuare, domnul prof. dr. habil. Marian Vâlciu recunoaște că pentru perioada în care această carte a fost scrisă, și anume anul 2000-2002, fiind o cercetare veche, care a văzut lumina tiparului în anul 2008, ar fi trebuit ca pentru exigențele zilelor noastre să fie puțin mai critic în ceea ce privește preluarea și evidențierea fină a unor semne grafice care trebuie făcută, și evident preocuparea de îmbunătăți toate cărțile a existat (hot. 44 CNECSDTI, p. 7-8). Dacă cercetarea nu-i aparține, ne poate indica autorul ca să putem să îl întrebăm câteva lucruri? Ce l-a reținut pe autor să facă a analiză și o corectură a tuturor cărților tipărite, așa cum a declarat?
O analiză a cărții comparativ cu volumul Sfânta Taină a Preoției în riturile creștine actuale al aceluiași autor, poate fi descărcată aici (Doc.1; Doc.2; Doc.3). Se poate constata că majoritate cărții provine din teza de doctorat.
- Cartea Teologie, Slujire, Cultură, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2016, „este o reuniune de studii, fără să fie indicat pentru fiecare locul unde a fost publicat înainte” (hotărâre CNECSDTI). Spre deosebire de această hotărâre, Comisia de Etică a Universității Valahia susținea că această carte „cuprinde o serie de articole și studii publicate de către autor în diferite reviste și volume, așa cum de altfel, se menționează și în sesizarea 43CE/16.12.2021, dar acestea nu au fost punctate în grila personală privind activitatea de cercetare a Pr. Prof. dr. Marian Vîlciu„.
Spre deosebire de aceasta, CNECSDTI a decis „să desființeze punctul C din Raportul de analiză nr. 4CE/16.12.2021 a Comisiei de Etică a Universității Valahia din Târgoviște, în care aceasta a menționat că nu există autoplagiat în cartea „Teologie, Slujire, Cultură”.
De asemenea, CNECSDTI „constată că Vîlciu Marian este vinovat de abaterea de la normele de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare și popularizare științifică, constând în autoplagiat, prevăzută de art. 2 lit. b și art. 21 alin. 2 lit. b, cât privește faptul că prof. univ. dr. Vîlciu Marian din cadrul Universității Valahia din Târgoviște, Facultatea de Teologie, a publicat în 2016 cartea „Teologie, Slujire, Cultură„, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2016, și în 2018 articolul „The Cristian family, between tradition and modernity„, Revista „Icoana Credinței”, fără a indica la bibliografie și prin note de subsol fragmentele preluate din lucrări mai vechi ale acestuia”.
- Articolul „The Cristian family, between tradition and modernity„, Revista „Icoana Credinței”, nr. 8/2018 „este o traducere a unui studiu din cartea „Teologie, Slujire, Cultură”, fără a fi indicată sursa din care s-a tradus„.
Tot în hotărârea CNECSDTI se precizează că „articolul nu se mai găsește la descărcare pe pagina revistei, și nici pagina revistei nu mai este disponibilă pe internet”. Cu toate acestea, Google îl regăsește la căutare și poate fi descărcat de pe pagina de ResearchGate a autorului. Articolul este un autoplagiat.
Oricum întreaga operă scrisă a preotului Vîlciu Marian se reduce la 4 cărți, la alte articole și studii de specialitate. Trei dintre aceste cărți au fost prezentate mai sus și prezintă carențe majore.
Dovedit autoplagiator și sancționat de CNECSDTI cu „avertisment scris” și „corectarea lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună conduită„, preotul Vîlciu Marian este un exemplul academic al reușitei cu eforturi minime. Cu efort puțin, multă susținere din partea superiorului – IPS Nifon – și specularea unui sistem academic deficitar, preotul Vîlciu Marian a reușit ceea ce nimeni nu s-ar fi gândit: să înmulțești cărțile așa cum Mântuitorul Iisus Hristos a înmulțit pâinile și peștii. Dacă Hristos a hrănit mulțimile, preotul Vîlciu Marian și-a hrănit CV-ul și a urcat treptele academice, ajungând în poziții universitare cheie (decan, îndrumător de doctorat, membru CNADTCU, prorector) și bine remunerate.
Culmea ironiei de la Universitatea Valahia din Târgoviște o constituie faptul că preotul Vîlciu Marian a predat la toate specializările de Master (atât Teologie, cât și Științele Educației) din cadrul Facultății de Teologie și Științele Educației disciplina: Cultură, etică și integritate academică. Ne întrebăm despre ce anume a predat? Probabil că tema predilectă a fost cum să faci dintr-o carte patru și să ajungi profesor universitar abilitat!!!
Din păcate preotul Vîlciu Marian, prorectorul Universității Valahia din Târgoviște, nu este decât un exemplu al simulacrului academic practicat de unele cadre didactice universitare. Pe viitor, ne propunem să mai prezentăm astfel de exemple academice de la Universitatea Valahia și nu numai.
Conducerea Universității Valahia și Comisia de Etică a acestei instituții au căutat în fel și chip să ascundă sub preș asemenea situații. Până la acest moment pe site-ul Comisiei de Etică hotărârea CNECSDTI nu a apărut. Mai sunt și alte sesizări adresate acestei comisii care nici măcar nu au fost luate în seamă, dar care prezintă ilegalități desfășurate la Universitatea Valahia. Căci nu se poate discuta despre o schimbare în bine, câtă vreme astfel de situații există, fiind ascunse sub preș.
Relevant pentru întreaga situație și despre cum mediul academic reacționează la astfel de sesizări este faptul că noul rector ales la Universitatea Valahia a decis ca preotul autoplagiator Vâlciu Marian să facă parte din echipa sa ca Prorector. Trebuia să i se acorde un premiu de consolare pentru cercetarea academică făcută…
Interesant este faptul că la instalarea sa ca decan al Facultății de Teologie (2012), Biroul de presă al Arhiepiscopiei Târgoviștei comunica următoarele: „Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon este cel care a contribuit la dezvoltarea carierei universitare a pr. conf. univ. dr. Marian Vâlciu„.
De aceea, nu putem încheia decât în spiritul susținătorului său cel mai fervent: Vrednic este!
