Viața politică a momentului ne oferă multiple exemple de oameni politici care se încurcă, în loc să se descurce, în menținerea unor teze de doctorat plagiate. Pentru ei, obținerea doctoratului la una dintre universitățile românești a fost o normalitate. Și-au dorit, au considerat că li se cuvine, au făcut demersurile și au obținut acest titlul academic. Pentru unii dintre ei a fost un trofeu adăugat la CV-ul deja încărcat cu multiple cursuri și programe academice (uneori mai multe decât chiar anii proprii de viață!). Pentru alții titlul de doctor a fost folositor în urcușul academic sau profesional. Ba chiar au beneficiat și de sporul de doctorat acordat de statul român tuturor celor ce obțin un astfel de titlu.
Din păcate, la redactarea propriei teze de doctorat, cea mai mare parte a acestora nu au scris un rând. Nu au avut nici timp și nici chef. Au fost preocupați de alte lucruri, delegând niște scribi să facă acest lucru (așa cum a recunoscut actualul ministru al Apărării, Angel Tîlvăr). Oricum, cercetarea academică nu este pentru toată lumea! Toți cei care fac cercetare academică riguroasă știu că această afirmație este pe deplin justificată și incumbă muncă intelectuală asiduă, mii de ore petrecute în biblioteci, în fața cărților și a laptopului.
Plagiatul, așa cum este definit el – prezentarea drept creație sau contribuție științifică pretins personală într-o operă scrisă, inclusiv în format electronic, a unor texte, idei, demonstrații, date, teorii, rezultate sau metode științifice preluate din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale (art. 169, lit. d, Legea învățământului superior nr. 199/2023) -, rămâne marea problemă a acestor doctori. Devoalarea în spațiul public a tezelor de doctorat plagiate este unul dintre cele mai mari pericole. Nu retragerea titlului academic (doctor) îi îngrijorează pe toți acești mari cercetători ai nației române, ci oprobiul public la care sunt supuși. Căci, la nivel academic, a plagia este echivalentul pentru a fura munca intelectuală a altuia.
În seria marilor cercetători ai națiunii române se înscriu: fostul premier Victor Viorel Ponta, fostul premier Nicolae Ciucă, fostul ministru Lucian Bode, etc. Dacă pentru unii CNATDCU a decis refacerea tezei de doctorat, pentru alții a decis retragerea titlului de doctor. Confruntându-se cu astfel de situații, potentații vremii caută din răsputeri să se își spele numele și să își salveze cariera politică. Lupta pornește din lumea academică și se extinde și în justiție. Astfel, fostul premier Nicolae Ciucă a pierdut definitiv procesul cu Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării de la Înalta Curte de Casație și Justiției (30 octombrie 2023) pentru blocarea analizării tezei sale de doctorat. Urmează ca o decizie CNATDCU să lămurească plagiatul sau valoarea academică a tezei sale de doctorat.
Aceleași demersuri pentru albirea plagiatelor din tezele de doctorat au fost inițiate și de Lucian Bode. În ciuda evidențelor prezentate de jurnalista Emilia Șercan, Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice a constatat că Lucian Bode nu a plagiat. Din nefericire pentru astfel de personalități științifice dovezile prezentate în spațiul public rămân, iar perspectiva alegerilor de anul următor ascute sabia lui Damocles deasupra capului lor. Drept urmare, a fi doctor plagiator atrage după sine oprobiul public și poate contribui substanțial la pierderea alegerilor!
