După tragedia de la 2 Mai societatea românească s-a trezit. A conștientizat că se confruntă cu consum de droguri sau alcool, cu încălcarea legii în mod repetat fără ca autoritățile abilitate să se trezească și să ia vreo măsură. Aceste probleme nu au apărut acum. Ele trenează de ani de zile, fiind ignorate în loc să fie tratate. Căci este mai ușor să te faci că nu există (să le ignori în mod vădit), decât să recunoști existența lor și să iei măsurile care se impun.
Adicția sau dependența de droguri sau alcool este o realitate. A fost recunoscută și se încearcă cu pași mici să fie abordată. De altfel, atunci când ești dependent, primul pas spre însănătoșire, spre vindecare, este recunoașterea adicției. Faptul că societatea românească, în întregul ei, recunoaște că se confruntă cu astfel de probleme înseamnă că face un prim pas spre vindecare. Dar nu este suficient! Sistemul nostru imunitar social trebuie să se adapteze la noua realitate.
Chiar dacă până în 1989 nu ne-am confruntat cu consumul de droguri, ne confruntam cu consumul de alcool. Ulterior s-a tot spus, mai ales la nivel oficial, că România este mai curând o țară de tranzit și nu de consumatori. Dar lucrurile s-au schimbat! Nivelul de trai în România a crescut și majoritatea au acum posibilitatea să își procure droguri.
Din nefericire cei care aleg să consume droguri sunt tineri sau foarte tineri. Cauza consumului de droguri pornește de la curiozitate sau dorință de integrare în anumite cercuri până la starea depresivă cauzată de dragoste sau decepții sociale. Toți acești tineri își caută reperul moral și descoperă iluzia drogurilor sau alcoolului. Trezirea la realitatea crudă după consum, îl determină să își dorească să revină la acea stare de bine aparent, unde toate simțurile îi sunt amorțite, unde nu simte durerea sau greutățile. Odată instaurată adicția poate fi îndepărtată cu eforturi uriașe atât din partea consumatorului, cât și a celor din preajma sa.
Dacă tot analizăm adicția de droguri, ar trebui să vorbim și despre produsele etno-botanice. Pentru o bună perioadă de timp folosirea acestora a fost la limita legalității. Puteau fi procurate de pe internet de către oricine. Ulterior, atunci când lucrurile au luat o întorsătură negativă s-a interzis comercializarea lor. Cu toate acestea, ele nu au dispărut complet de pe piața românească. Mulți cred că folosirea acestor etno-botanice i-ar afecta mai puțin. Dar adicția este adicție și are consecințe deosebit de grave în viața personală.
Un alt exemplu de adicție este cel al aurolacilor. Pe acești tineri dependenți de aurolac îi vedem cerșind în metroul bucureștean și la Gara de Nord. Ei locuiesc în canale și din banii câștigați își cumpără drogul dorit. Devin agitați și violenți atunci când nu au drogul, pentru ca imediat după ce l-au obținut să fie euforici. Ei alungă sumbra realitate cu una iluzorie.
Acum, în al doisprezecelea ceas autoritățile s-au trezit. Abia acum au cunoștință de droguri și de dealerii lor. Căci nu putem să discutăm despre consum de droguri, fără să discutăm și despre dealerii de droguri. Aceștia s-au îmbogățit, formând rețele complexe, uneori cu complicitatea unor reprezentanți ai autorităților. Cu alte cuvinte lupul este paznic la oi. Ca urmare, autoritățile responsabile trebuie să ia măsurile adecvate pentru stăvilirea traficului de droguri și crearea unor centre specializate pentru dependenți. Nu trebuie condamnați dependenții, ci trebuie sprijiniți în demersul lor spre îndreptare. Dependența creează monștrii chiar și dintre mai buni oameni!