Scena politică românească este variată, prezentând partide și oameni credibilizați de alegători prin votul dat la alegeri. Majoritatea au o legătură cu Biserica Ortodoxă – cea mai mare confesiune din România. Unii sunt membri ai acestei Biserici, alții nu. Dar reprezentanții Bisericii le acordă importanța cuvenită. Sprijinul decidenților politici este deosebit de important în obținerea de fonduri de la Bugetul de Stat.
Reportajul realizat de recorder.ro Corupție în numele Domnului vizează astfel de lucruri. Atât unii decidenți politici, cât și unii reprezentanți Bisericii fac diligențele pentru a obține astfel de fonduri, în schimbul unui comision.
Membri ai guvernului, parlamentari, președinți ai Consiliilor Județene sau primari participă la evenimentele publice importante din viața Bisericii: sfințiri de biserici, sărbători, praznice, unde se întâlnesc cu votanții.
După o binemeritată baie de mulțime, personajul politic își ocupă locul special rezervat, spre care este condus de un preot. Am putea spune: bob numărat, căci reprezentanții Bisericii știu pe cine au invitat și cine va veni.
Pentru episcopul sau preoții respectivi prezența unor asemenea oaspeți de seamă reprezintă certitudinea obținerii unor fonduri; a credibilizării reciproce în fața mulțimilor.
Mai mult chiar, la astfel de sărbători unii politicieni sunt premiați, sunt elogiați public pentru sprijinul acordat pe parcursul timpului. Alții sunt pictați în bisericile pe care le-au ajutat, în dreptul ctitorilor. Este o susținere subtilă pe care clericul (ierarh sau preot) o face pentru politician.
Redăm aici câteva exemple de politicieni prezenți la evenimente religioase, lăudați și premiați de ierarhi ortodocși: Liviu Dragnea este premiat și lăudat de Patriarhul Daniel cu ordinul Sfinții Martiri Brâncoveni în 2014 („Ce promite, face. Nu promite mult, dar ce a promis, a și făcut!“); Viorica Dăncilă este primită și lăudată de IPS Nifon la Nucet și Târgoviște în 2019, la sărbătorile Izvorul Tămăduirii și Sfântul Nifon, în campanie electorală pentru prezidențiale; PS Iustin Sigheteanu la finalul Liturghiei a îndemnat pe toți cei prezenți să voteze pentru candidatul ortodox – Victor Ponta: „Duminică să dați dovadă de iubire de neam şi ţară şi de purtare de grijă. Sunt doi candidați la Președinția României, şi fiecare formațiune politică ne îndeamnă să votăm candidatul lor. Noi vă spunem: Votaţi-l pe a nostru, pentru că este al nostru, al poporului român. Viitorul preşedinte al României trebuie să fie un credincios ortodox, care îşi face semnul Sfintei Cruci. De aceea vă îndemn să votaţi cu responsabilitate pentru viitorul României, să votați pentru România”, a mai spus PS Iustin Sigheteanu; Diana Șoșoacă este legitimată de IPS Teodosie, prin angajarea ei ca apărătoare a Arhiepiscopiei Tomisului în timpul pandemiei de Covid (ea va fi aleasă senator de Iași).
Sunt numai câteva exemple ale legăturilor dintre Biserică și scena politică. Ironic vorbind, Liviu Dragnea va fi condamnat și va face detenție; Victor Ponta și Viorica Dăncilă vor pierde alegerile prezidențiale (2014 și 2019); în schimb Diana Șoșoacă va ajunge în Parlament și este cotată pe locul 2 sau 3 în sondajul INSCOP pentru alegerile prezidențiale din 2024.
O situație deosebită de interesantă se observă la referendumul pentru redefinirea familie din 2018. Tema familiei tradiționale a fost amestecată cu diverse teme politice (PSD vrea să îi scape de închisoare pe cei condamnați pentru evaziune fiscală, posibila candidatură a lui Liviu Dragnea la prezidențiale), iar referendumul nu a fost validat.
Alături de aceste exemple găsim diverși preoți și monahi care își declară susținerea (direct sau voalat) pentru un candidat sau pentru un partid. Unii dintre preoți au ocupat sau ocupă funcții publice (de exemplu actualul ministru al finanțelor Marcel Boloș; Mădălin Iscru, fost consilier în Ministerul Dezvoltării). În istoria României patriarhul Miron Cristea a fost senator, regent ( 20 iulie 1927-8 iunie 1930) și prim-ministru de 2 ori (10 februarie – 31 martie 1938 și 31 martie 1938 – 31 ianuarie 1939) în perioada interbelică.
După 2000, tot mai mulți preoți ortodocși au intrat în politică. Ilie Sârbu a devenit ministru al agriculturii, Ioan Aurel Rus și-a reînnoit mandatul, continuând să reprezinte PRM în Senat. Alegerile locale din 2000 au permis unui număr fără precedent de preoți să devină primari, vice-primari, consilieri locali și județeni cu ajutorul partidelor politice. Gh. Radu și Gh. Șupeală au reprezentat PSD-ul în Consiliul General al municipiului București. Ion Varan a devenit consilier PRM în Caraș-Severin și Viorel Mitru a fost consilier PRM în Roman. În Cluj, Titus Popovici a aderat la PRM, Ioan Roman a devenit liberal, Costin Morar a ajuns consilier județean PUNR. Teofil Badea a fost ales primar în Bihor, iar Dumitru Nistor, Gheorghe Bărănescu și Petre Popa au devenit primari în Argeș.
Hotărârea Sfântului Sinod nr. 1676 din 6 martie 2008 susține că „arhiereului, preotului, diaconului și monahului îi este interzis să facă politică partinică, să fie membru al unui partid politic, să participe la campanii electorale să fie membru al unui partid politic, să participe la campanii electorale, să candideze şi să devină membru al Parlamentului sau consiliilor locale, primar, viceprimar sau să ocupe funcții în administrația publică centrală şi locală….“.
