Pe parcursul vieții omul se confruntă cu tot felul de probleme, de greutăți. În fața lor, oamenii reacționează diferit. Unii iau viața în piept și se luptă cu greutățile, alții caută să se strecoare, să dribleze încercările, iar alții stau în așteptare, crezând că lucrurile vor lua o altă turnură. Vorba aceea: nu aduce anul, ce aduce ceasul.
Despre cei care se luptă, putem spune că, uneori, în confruntarea cu tsunami-ul problemelor pot chiar să se înece. Confruntarea cu valul nu înseamnă neapărat și reușită. Dar au încercat și sunt împăcați cu ideea că încercarea moarte nu are.
Cei care încearcă să se strecoare se consideră a fi șmecheri. Oportuniști din fire, aceștia caută subterfugii și uneori le și găsesc. Ei sunt cei care cred că au școala vieții și cu ajutorul acestei școli reușesc să depășească orice piedică. Nu contează legea sau dreptatea, ci atingerea țelului: scopul scuză mijloacele.
Cea de-a treia categorie este formată din oameni care rabdă, așteaptă și, de ce nu, se complac în situația existentă. Știu că atunci când capul este plecat, sabia nu-l taie. Partea ultimă a proverbului – dar nici soarele nu-l vede – este ignorată cu desăvârșire. Cu alte cuvinte își pierd demnitatea, în încercarea de a depăși problemele.
Dar pentru a întregi imaginea ar trebui să nu uităm contextul situațiilor. Uneori, acesta face diferența. Influențele exercitate de cei apropiați, presiunile comunității, caracterul persoanei, etc. formează un tot ce întregește imaginea. Mai mult chiar, diferențele dintre oameni (personalitate, educație, familie, job, etc) își pun amprenta asupra unei situații.
În fața unei astfel de varietăți de situații, ne întrebăm uneori dacă nu este mai înțelept să aștepți, decât să iei atitudine. Așteptăm cu speranța că lucrurile se schimbă și vom beneficia de o situație favorabilă, că oamenii se schimbă – moare, vine un altul -, că nu este bine să iei decizii pripite care te pot afecta pe o lungă perioadă de timp. Un alt proverb românesc: schimbarea domnilor, bucuria proștilor, ne arată că schimbările nu sunt însoțite în mod necesar și de lucruri pozitive. Poate fi nu neapărat mai bine, ci și mai rău! Dar, ca de obicei, așteptăm și sperăm, căci speranța moare ultima…
Atunci când speranța moare suntem nevoiți să luăm măsuri, să facem schimbări în viața noastră. Chiar dacă sunt drastice, ele sunt necesare. Nimeni nu se mai întoarce de unde a plecat, căci, așa cum spunea filosoful Heraclit din Efes, nu te poți scălda de două ori în același râu, deoarece nici râul și nici omul nu mai sunt la fel.