O investiție de mai multe milioane de lire sterline într-o proprietate de lux din Londra care a mers prost, un cardinal cândva puternic al Vaticanului înregistrând în secret o conversație cu papa, și o femeie consultantă în securitate acuzată că a cheltuit fondurile Bisericii pentru produse de lux. Aceasta nu este intriga unui nou thriller istoric, ci ceea ce a reieșit din ceea ce a fost numit „procesul secolului” al Vaticanului, care a examinat o listă de abateri financiare care au costat Sfântul Scaun milioane de dolari.
Procesul de doi ani și jumătate de la curtea penală a Vaticanului a implicat 10 inculpați, inclusiv, pentru prima dată, un cardinal. El este Giovanni Angelo Becciu, cândva una dintre cele mai puternice figuri din Vatican, care a deținut funcția de „sostituto” („înlocuitor”) în Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun, un echivalent al șefului de cabinet papal.
În acest rol, prelatul sardinian în vârstă de 75 de ani a avut privilegiul de a-l vedea pe papa atunci când avea nevoie și chiar a fost desemnat ca un potențial viitor papă. El riscă acum cinci ani și jumătate de închisoare, după ce a fost condamnat pentru mai multe capete de acuzare pentru delapidare. Becciu este primul cardinal care a fost condamnat de o instanță a Vaticanului.
Cardinalul a negat în mod repetat acuzațiile împotriva lui și, după verdict, avocatul său a spus că va face recurs. Cu toate acestea, înainte de începerea procesului, papa și-a înlăturat asistentul apropiat – Cardinalul Becciu – din poziția sa de lider al departamentului de canonizare a sfinților al Vaticanului, împreună cu dreptul său de vot într-un viitor conclav.
Procesul a fost un test critic pentru Papa Francisc și lupta lui de lungă durată pentru a aduce transparență și responsabilitate în finanțele Vaticanului. De-a lungul pontificatului său, papa a căutat să reformeze banca Vaticanului, să stabilească un sistem de reglementare financiară și să ia măsuri împotriva conflictelor de interese.
- Investiția de la Londra
În centrul procesului a fost achiziționarea de către Vatican a unei proprietăți vaste în cartierul Chelsea din sud-vestul Londrei, construită inițial ca un showroom auto pentru magazinul Harrods. Sfântul Scaun a cheltuit în jur de 400 de milioane de dolari pentru tranzacție de-a lungul mai multor ani. A ajuns, însă, să aibă pierderi de 150 de milioane de dolari, devenind nemulțumit de investiția despre care procurorii au susținut că a adus Bisericii pierderi mari. Clădirea, spun ei, a fost supraevaluată de Mincione, iar Secretariatul de Stat nu a fost informat despre o ipotecă de 75 de milioane de lire sterline (96 de milioane de dolari) asupra proprietății. Succesorul lui Becciu, Edgar Peña Parra, a decis să cumpere clădirea, dar a trebuit să plătească o taxă considerabilă lui Mincione.
Apoi, un alt finanțator, Gianluigi Torzi, a fost angajat să ajute la cumpărarea proprietății, dar este acuzat că a structurat afacerea astfel încât Vaticanul a cumpărat o „cutie goală”. Înalți oficiali ai Vaticanului au spus că nu au fost informați în mod corespunzător despre acest lucru și apoi au fost nevoiți să plătească milioane lui Torzi pentru a ieși din înțelegere.
Inițial, Vaticanul a anunțat că procesul va începe în iulie 2021, dar procurorii au depus un rechizitoriu de 500 de pagini în care sunt detaliate presupusele crime.
Atât Torzi, cât și Mincione s-au numărat printre cei 10 inculpați. Procurorii Vaticanului au susținut că Biserica a pierdut milioane de dolari, plătind prea mult pentru proprietate, în timp ce o serie de intermediari au făcut sume uriașe, iar cei care se ocupau de afacere au fost neglijenți.
Inițial, Sfântul Scaun a investit 200 de milioane de dolari într-un fond condus de Raffaele Mincione, un finanțator italian cu sediul la Londra, care controla un pachet de 45% din proprietatea Chelsea. Investiția inițială a fost autorizată când cardinalul Becciu era șef de cabinet. Cealaltă jumătate a clădirii era deținută de Mincione.
Planul era să transforme clădirea în apartamente. Torzi a fost judecat pentru extorcare, spălare de bani, fraudă și delapidare și a primit o pedeapsă de șase ani. Mincione a fost acuzat de delapidare, abuz în serviciu, fraudă și spălare de bani și a fost condamnat la cinci ani și jumătate de închisoare. Ambii au negat acuzațiile aduse lor. Mincione a lansat și o acțiune în justiție împotriva Sfântului Scaun în instanțele din Londra.
Mincione a declarat pentru CNN că acțiunea împotriva lui „nu se bazează pe nimic” și că Vaticanul „nu a putut să demonstreze vreodată că a cumpărat proprietatea la un preț umflat sau a pierdut bani”. El a insistat că evaluările proprietății au fost susținute de un raport independent al firmei de servicii financiare PriceWaterhouseCoopers și că Vaticanul era „perfect conștient de împrumutul Deutsche Bank” asupra clădirii și de „valori alternative mai mici”. El a adăugat că acțiunea sa împotriva Sfântului Scaun a urmărit să-și „refacă reputația” și că era „100% încrezător” că va câștiga cazul.
Deși autoritățile de reglementare au hotărât în 2021 că Sfântul Scaun a făcut progrese în reformele sale financiare, ei au insistat că trebuie să-și intensifice eforturile de urmărire penală a ilegalităților săvârșite, inclusiv asupra clericilor de rang înalt.
Apoi a venit vestea că procesul va merge înainte. Pentru ca acest lucru să se întâmple, papa Francisc a trebuit să schimbe legea, permițând episcopilor și cardinalilor să fie judecați într-un tribunal de la Vatican. Anterior ei fuseseră imuni de la urmărirea penală.
- „Doamna cardinalului”
Cardinalul Becciu a fost la conducere când a fost aprobată investiția inițială în afacerea imobiliară de la Londra, folosind fonduri bisericești. De asemenea, el a fost acuzat că a deturnat peste 125.000 de euro (136.000 de dolari) din fonduri bisericești într-o organizație caritabilă din Sardinia condusă de fratele său și că a autorizat 575.000 de euro (618.000 de dolari) în plăți de la Secretariatul de Stat către Cecilia Marogna, un „consultant în domeniul securității”, pentru a ajuta la eliberarea unei călugărițe răpite în Africa. Procurorii Vaticanului au susținut că acești bani au fost folosiți în scopuri personale de către Marogna. Astfel, peste 54.000 de dolari au fost cheltuiți pe îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii de lux de la mărci precum Prada, Gucci și Hermes.
Marogna, care are peste 40 de ani, a fost supranumită „doamna cardinalului”, având în vedere asocierea ei cu Becciu. În timpul procesului, au fost arătate imagini făcute de Marogna în apartamentul cardinalului și postate pe rețelele de socializare cu subtitrări „mă simt acasă” și „paradisul meu”.
Când poliția Vaticanului i-a spus lui Becciu că banii transferați către Marogna nu au fost folosiți conform intenției, el le-a cerut să nu anunțe pe nimeni „pentru că i-ar aduce un prejudiciu grav lui și familiei sale”. În timpul unui interogatoriu înainte de proces, un martor a fost întrebat de procurori dacă Becciu și Marogna au avut o relație intimă, ceea ce a negat. Atât Becciu, cât și Marogna au negat o relație nepotrivită.
Marogna a fost condamnată la trei ani și nouă luni după ce a fost condamnată pentru deturnarea a sute de mii de euro autorizată de Becciu. Marogna a negat orice faptă și a declarat pentru ziarul italian Corriere della Sera că a cheltuit fondurile Vaticanului pentru taxe pentru ea și pentru colaboratorii săi, călătorii și alte cheltuieli. Ea a insistat că a dezvoltat o „rețea de relații în Africa și Orientul Mijlociu” pentru a ajuta diplomații și misionarii Vaticanului.
De asemenea, în timpul procesului, instanța a audiat înregistrarea unui apel telefonic pe care Becciu l-a făcut în secret papei, unde a căutat să obțină aprobarea acestuia că a autorizat plăți pentru eliberarea călugăriței răpite. Potrivit unei transcriere, papa a spus că și-a amintit „vag” de o discuție despre plăți, dar l-a rugat în mod repetat pe Becciu să explice ce vrea în scris.
- Lupta continuă pentru reformă
Bătălia Papei pentru reformarea finanțelor Vaticanului a scos la iveală problema plasării unor clerici, fără pregătire financiară profesională, la conducerea unor portofolii financiare mari. Ca urmare a anchetei imobiliare din Londra, papa Francis a ordonat ca fondurile controlate de Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun să fie gestionate de o altă entitate a Vaticanului, unde un contabil cu experiență, Fabio Gasperini, supraveghează operațiunile de zi cu zi. În 2019, s-a estimat că Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun a gestionat active de aproximativ 1 miliard de dolari.
Sfântul Scaun are un portofoliu de proprietăți în orașe precum Roma, Paris și Londra. Aceste proprietăți au fost achiziționate în urma despăgubirilor plătite de Italia pentru pierderea statelor papale, părți ale Italiei aflate sub conducerea papală până în secolul al XIX-lea. În acest acord din 1929, Tratatul de la Lateran, autoritățile italiene au recunoscut și Vaticanul ca entitate suverană. Cea mai mare parte a proprietăților Vaticanului se află în Roma și găzduiesc angajați ai Bisericii. Finanțarea pentru Vatican vine în mare parte din donații făcute de catolici din întreaga lume și din veniturile turiștilor care vizitează Capela Sixtină și muzeele Vaticanului.
În timpul pontificatului papei Francisc, Vaticanul a început să publice situații financiare anuale, care au arătat un deficit de venituri. Acordul de investiții imobiliare de la Londra a fost, de asemenea, semnalat ca suspect de sistemul intern de monitorizare al Vaticanului în 2019, declanșând ancheta care a dus la proces.
Finanțele Vaticanului au fost multă vreme o sursă de scandal, iar acest caz a readus în atenție cazul lui Roberto Calvi, bărbatul cunoscut drept „bancherul lui Dumnezeu”, care a fost găsit spânzurat sub Podul Blackfriars din Londra în 1982. El fusese președintele Băncii Ambroziene. La momentul prăbușirii acestei bănci, Banca Vaticanului era principalul său acționar.
În 2019, Papa a descris acordul de investiții de la Londra drept un „scandal”, iar săptămâna aceasta le-a spus celor prezenți la Vatican că „ispita corupției este atât de periculoasă încât trebuie să fim extrem de vigilenți”.
Papa Francisc a luat mai multe măsuri în domeniul financiar al Vaticanului. Oricum mai este mult de lucru. Papa a avertizat adesea că: „Diavolul intră prin buzunare”.