Agenda publică a săptămânii trecute a fost marcată de protestul fermierilor și transportatorilor. Reprezentanții Guvernului au negociat cu protestatarii, iar liderii AUR și SOS România, George Simion și Diana Șoșoacă, au căutat să politizeze acest protest. Primiți cu huiduieli și cu strigăte cei doi lideri de partide populiste, au făcut cale întoarsă. Cu toate acestea, atât George Simion, cât și Diana Șoșoacă au dorit să câștige capital electoral din acest conflict.
George Simion a cerut public ca Parlamentul să se întrunească în sesiune extraordinară și să discute revendicările protestatarilor, iar Diana Șoșoacă, printr-un avocat apropiat de-al său, a cerut Primăriei capitalei ca protestatarii să poată pătrunde în București. După ce primarul general al capitalei, Nicușor Dan, a aprobat desfășurarea unui protest în Piața Constituției la care să poată participa 5.000 de oameni și 200 de utilaje, media a devoalat că cel care făcuse solicitare era un apropiat al senatoarei Dina Șoșoacă. Chiar respectivul avocat a ieșit public în presă să declare că s-a înscris în partidul Dianei Șoșoacă și că a primit aprobarea pentru protest.
Rezultatul a fost dezastruos. La protest a fost adus un utilaj (tractor) și au fost prezenți mulți jurnaliști, dar nici un protestatar. Opinia publică a înțeles că încercarea politicienilor de a politiza acest protest a fost sortită eșecului.
Confruntată cu acest eșec, senatoarea a declarat cu telefonul în mână, în plenul Parlamentului, că nu are nicio legătură cu respectivul avocat, că este o manipulare a serviciilor de informații etc. Durerosul eșec a forțat-o să spună asemenea fostului dictator că agenturile străine sunt de vină pentru această situație. Sau poate, așa cum este relatat și în Biblie: Nu eu, Doamne, femeia… nu eu, Doamne, șarpele…
Pe de altă parte, reprezentanții Guvernului au reușit să stabilească anumite coordonate cu reprezentanții protestatarilor și să aprobe implementarea anumitor măsuri. Chiar premierul a recunoscut că o parte a solicitărilor sunt pe deplin îndreptățite.
Vocea acestor fermieri și transportatori a trebuit să fie auzită atât la Guvernul României, cât și la Bruxelles, întrucât protestele au cuprins întreaga Europă. Din România și până în Germania, fermierii au protestat, solicitând lucruri similare: limitarea importului de cereale ucrainene, acordarea de subvenții la combustibil, sprijinirea agricultorilor în relațiile cu băncile etc. Drept urmare, astăzi, ministrul Agriculturii va participa la Bruxelles la întrunirea tuturor miniștrilor agriculturii din UE pentru a fi luate anumite măsuri.
Cu toate acestea, fermierii și transportatorii au rămas pe poziții. Nu mai au încredere în declarațiile politicienilor, nu mai cred că vor să facă ceva pentru ei. Le-a fost înșelată încrederea de atâtea ori încât acum suflă și în iaurt, cum spune românul.
Presa românească a încurcat întrucâtva planurile politicieni populiști. I-a prezentat cerșind atenție, alipindu-se protestatarilor, luând măsuri fără ca cineva să le fi solicitat acest lucru. Imaginile lor huiduiți de participanții la protest ne face să ne întrebăm dacă sondajele de opinie în care obțin scoruri electorale fabuloase, nu sunt cumva mai mult decât optimiste. Populismul demagogic, acompaniat de declarații sforăitoare, de teorii conspirative, orchestrate de servicii de informații, ne prezintă o sferă a politicii românești ruptă de realitatea cotidiană.
De fapt, în urma tuturor acestor proteste se desprind două aspecte: oamenii nu mai au încredere în politicieni (indiferent de culoarea politică) și nu vor ca protestul lor să fie politizat. Vor ca măsurile promise să se implementeze, vor ca ceea ce se spune să se și facă. Au înțeles că există o distanță uriașă între cuvânt și faptă.
