De curând Ministerul Educației și societatea românească au primit rezultatele testării Pisa pentru elevii români. Cu toate că suntem pe penultimul loc în Europa în privința educației, Ministerul Educației, sub conducerea ministrului Ligia Deca, a comunicat public că avem rezultate stabile... Probabil incompetența a devenit și ea stabilă și atunci nimic nu ne mai surprinde!
Iată ce a declarat Ligia Deca: „Ştim că rezultatele României la PISA 2022 s-au menţinut la aproximativ acelaşi nivel ca în anul 2018. De exemplu, la matematică, ponderea OCDE a elevilor aflaţi la nivelul 2 sau mai sus de competenţă a scăzut cu şapte puncte procentuale, de la 76% în 2018 la 69% în 2022,în timp ce rezultatele ţării noastre au rămas stabile. Spre deosebire de multe alte state, România nu a înregistrat pierderi semnificative în performanţele elevilor. Asta după doi ani de pandemie, doi ani marcaţi de pauze în procesul educaţional clasic. Aceasta demonstrează că avem un sistem de educaţie rezilient şi că ţara noastră a reuşit, prin ansamblul măsurilor luate, să limiteze efectele pandemiei„.
Demagogia ministrului și conducerii Ministerului educației este însă infirmată de toate rezultatele obținute și de analizele făcute. Din păcate nici măcar nu se încearcă o identificare reală a cauzelor problemei. La începutul anului 2023 același ministru se declara mulțumită cu alocarea de 2,1% din PIB. Era cea mai mică alocare bugetară din ultima perioadă de timp.
Dacă am încerca să identificăm câteva din cauzele unui astfel de dezastru educațional, ar trebui să menționăm următoarele:
- Lipsa unui program viabil pe termen mediu și lung.
- Lipsa investițiilor în infrastructura școlară. Încă mai avem școli cu WC în curte!
- Cadrele didactice ajunse la catedră nu sunt dintre cele mai merituoase. Nu cei mai buni studenți aleg să devină profesori. Salariile oferite sunt dintre cele mai mici.
- Criteriile de selecție a viitorilor profesori sunt de cele mai multe ori obscure (funcționează sistemul pile, interese și relații).
- Inspectoratele școlare sunt specializate în plimbatul hârtiilor, nu în verificarea și încurajarea calității învățământului. De altfel, aceste inspectorate nu fac altceva decât să consume bani! Numirile sunt politice, iar hotărârile sunt politizate!
- Metodele de predare-învățare nu mai sunt atractive pentru copii. Pun accentul pe memorare și nu pe învățare activă.
- Multe din programele anunțate de-a lungul timpului (spre exemplu masa caldă) nu sunt implementate în toate școlile.
- Părinții nu pot sau nu vor să se implice mai mult în educația copiilor.
- Scena politică românească oferă nenumărate exemple de persoane care au reușit fără să fi făcut eforturi mari la școală. Pentru toți aceștia au funcționat alte criterii în selecție. Și atunci când sunt devoalate de presă, astfel de personaje își păstrează locul cald dobândit cu atâta greutate.
- Bugetele alocate educației și cercetării sunt dintre cele mai mici din Europa.
- Abandonul școlar este o normalitate pentru școala românească.
- Universitățile românești pun accentul pe cantitate și nu pe calitate. Primirea de fonduri per capita de student conduce la degradarea educației.
Din păcate, decidenții politici, în speță Ligia Deca, nu vrea să fie deranjată cu astfel de lucruri. Dânsei nu îi place critica și criticile societății trebuie șterse de angajații ministerului! De fapt, acesta este rolul angajaților din Ministerul Educației: să facă pe plac șefului și să ascundă sub preș mizeria!
În acest caz ne întrebăm retoric: Educația încotro merge? Aceasta este România educată a președintelui Klaus Johannis? Oricum, primul dascăl al țării nu vrea să răspundă la întrebări, iar bilanțul a două mandate la Cotroceni ne prezintă România așa cum este: eșuată în educație și nu numai!