În cadrul unei prelegeri susținute la Alba Iulia, guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a încercat să explice de ce o parte din rezerva de aur a României se află în subsolurile Băncii Angliei. Și, ca un făcut, a ieșit altceva: Din când în când mai apar întrebări că de ce ținem aurul, sau o parte a aurului, la Mosco…mă iertați, la Londra! La Moscova nu-l ținem noi, ni-l țin ei acolo…! Da, la Moscova aurul românesc se află de peste o sută de ani! L-am dus în timpul primului război mondial ca să fie în siguranță și, de atunci, nu s-a mai reușit repatrierea. Astfel, rușii au pus stăpânire pe ceva ce nu le aparținea și așa a rămas.
Greșeala decizională a statului român aflat într-o situație critică nu a mai putut fi îndreptată niciodată. Au fost purtate negocieri cu partea rusă în speranța că se va reuși recuperarea acestei părți a tezaurului României. Dar, ca și în alte situații (a se vedea și cazul fundației Emanuil Gojdu), statul român s-a dovedit a fi incapabil să recupereze bunurile ce i-au aparținut. Am cedat cu mult prea mare ușurință multe lucruri, sperând că în felul acesta nu vom tulbura apele, că nu vom supăra vecinii noștri puternici. Dar nu am reușit nimic!
Deși media românească la un anumit interval de timp vorbește despre tezaurul românesc aflat la Moscova, nu s-a reușit mai nimic. A venit rândul guvernatorului Băncii Naționale să își aducă aminte de tezaur, în încercarea de a explica o altă situație: prezența aurului românesc la Londra. Să fie întâmplătoare asocierea sau să fie făcută cu intenție? Oricum, în timpul lui Liviu Dragnea s-a vorbit mult despre repatrierea aurului de la Londra. Nu știm ce este mai bine: să-l avem acasă sau să fie la Londra? Nimeni nu poate să ne garanteze că este mai bine într-un fel sau în celălalt, dar credem că ce-i în mână, nu-i minciună și că nu dai vrabia din mână pe cea de pe gard!
