La prima vedere am putea crede că sărăcia în care trăiește o bună parte a populației României este un obstacol pentru partidele politice. Cei săraci ar putea fi revoltați de situația lor economică și ar putea da un vot de blam celor care conduc țara. Cu toate acestea, realitatea imediată ne contrazice.
De regulă, cei săraci sunt cei mai puțin educați. Lipsa educației atrage după sine lipsa perspectivelor. Sunt săraci și pot fi ușor manipulați de cei puternici. Li se promit diverse, dar li se oferă puțin.
Apropierea alegerilor prilejuiește din partea partidelor politice aflate la guvernare debutul campaniei de promisiuni. Sub pretextul că nu au avut suficient timp, că moștenirea primită a fost deosebit de grea, cei de la putere mai cer un mandat electoratului. Sunt amplificate marile realizări din timpul perioadei de guvernare și se reînnoiește oferta electorală pentru noul mandat.
Orice partid aflat la guvernare se erodează. Știut fiind faptul că nimeni nu se hrănește cu iluzii, guvernanții iau și unele măsuri sociale. Creșterea pensiilor, a alocațiilor, a sprijinului social este necesară pentru recâștigarea terenul pierdut. În acest fel sunt băgate sub preș scandalurile de corupție, angajările privilegiate, problema azilelor groazei etc.
Celelalte partide, aflate în opoziție, caută să își promoveze oferta electorală, criticând puterea. Se adaptează din mers și promit lucruri multe și mărunte. Căci înțeleptul promite, iar prostul trage nădejde.
Populismul și demagogia sunt metodele practice de promovare. Nu contează doctrina partidului, ci contează rezultatele obținute, scorul electoral. Pe baza acestuia membrii de partid ocupă funcții, intră la guvernare, au putere de decizie în societate.
O analiză a Institutului Național de Statistică arată că 8,5 milioane de persoane sunt în risc de sărăcie sau excluziune socială. Pentru aceste persoane, perspectiva unui trai mai bun, a unui viitor mai prosper este din ce în ce mai mică. Manipulați de cei puternici, cei săraci votează pentru un blid de linte. Parcă am fi într-un cerc vicios.
Acolo unde este sărăcie, este și corupție. România este de departe țara cu cea mai mare inegalitate între bogați și săraci din Uniunea Europeană. Cu toate că după 1989, la conducerea țării s-au succedat în cea mai mare parte, guverne de orientare socialistă, aceste inegalități s-au accentuat. Ba mai mult, numărul celor care abandonează școala și a celor care sunt analfabeți funcționali este în creștere. Toate acestea sunt contradicție cu proiectul de țară al actualului președinte: România educată!