Războiul din Orientul mijlociu scoate la lumină o polarizare a forțelor lumii. Pe de-o parte Occidentul, în frunte cu SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Canada, Australia, Filipine, Israel (NATO), iar pe de altă parte Rusia, Iran și China. În conflictul declanșat, lumea arabă a început să freamăte. Din marile capitale până în Asia s-a auzit strigătul arab de luptă împotriva Israelului, împotriva Occidentului. Mulți dintre acești arabi au fost educați în Occident și trăiesc de generații acolo. Cu toate acestea, bună parte din lumea arabă s-a manifestat împotriva Occidentului, care și-a declarat sprijinul pentru Israel.
Iranul este statul cel mai activ în susținerea grupărilor teroriste: Hamas, Hezbollah etc. Având sprijin financiar și militar iranian, aceste organizații s-au pregătit pentru un război lung și greu împotriva Israelului. Nu au contat civilii sau distrugerile materiale. Obiectivul declarat este distrugerea statului Israel și a evreilor. Este un adevărat Jihad pornit în Țara Sfântă.
Istoria tumultuoasă a acestor teritorii, denumite simbolic Țara Sfântă, este marcată de întâlnirea și confruntarea a celor 3 mari religii monoteiste: mozaism, creștinism și islam, a Occidentului cu Orientul, a unor culturi și tradiții profund diferite. Dincolo de toate acestea, dorința de a stăpâni această bucată de pământ, a declanșat războaie continue. Din punct de vedere geo-strategic, Israelul este înconjurat de țări arabe. Drept urmare, presiunea exercitată de lumea arabă este deosebit de mare.
Pe parcursul războiului din Ucraina, Iranul s-a dovedit a fi un sprijin real al Federației Ruse. A furnizat armament, a întărit contactele economice, și-a declarat susținerea pentru acțiunile Moscovei. Pe de altă parte, China, cea mai mare putere economică și militară din Asia, a căutat să își revendice dreptul la supremația mondială. Contrele dintre cele două mari superputeri – SUA și China – nu au calmat lucrurile, ci le-au agitat. Lipsa unui consens în ceea ce privește situația din Ucraina și din Israel, a avut drept consecință o polarizare accentuată a lumii. De aceea, s-a ajuns să se vorbească despre o axă a răului și Occidentul.
Specialiștii în politică externă, dar și experții militari, au creat scenarii ale evoluției relațiilor dintre cele două mari axe. Războiul din Israel a grăbit evoluția lucrurilor și a determinat realierea altor state spre o parte sau cealaltă. În cadrul acestei crize, o evoluție interesantă o are Turcia. Stat membru NATO, Turcia, condusă de Recep Tayyip Erdogan, s-a declarat a fi susținătoarea palestinienilor. Erdogan a cerut Israelului să oprească nebunia și atacurile din Gaza, declarându-l ocupantul Palestinei. „Vom spune întregii lumi că Israelul este un criminal de război. Facem pregătiri pentru asta. Vom declara Israelul un criminal de război”, a spus el.
În opinia sa, gruparea Hamas nu este teroristă, ci este o organizație de eliberare. Ba chiar a amenințat cu o posibilă confruntare între cruce și semilună, reînviind parcă războaiele medievale.
Ca urmare a acestui discurs public, statul Israel și-a retras toată reprezentanța diplomatică din Turcia, reevaluându-și relațiile cu Turcia. Turcia, însă, se manifestă vădit ca putere militară zonală. Dorește recunoașterea internațională într-un context global tot mai dificil de gestionat.
Va fi interesant de urmărit politica externă a acestor state pe măsura evoluției conflictului. Căci, așa cum spunea Publius Flavius Vegetius Renatus, dacă vrei pace, pregătește-te pentru război (Si vis pacem, para bellum).
