În afară de conferințele episcopale din Germania și Belgia, unde decizia a fost primită cu bucurie, mulți alții au protestat public și au anunțat că nu vor aplica noul regulament.
Este o atmosferă de criză la Vatican în acest ajun de Crăciun după „hotărârea” de luni a Departamentului pentru Doctrina Credinței, ce deschide posibilitatea preoților catolici de a binecuvânta cuplurile homosexuale. Anunțul a provocat o „supărare” fără precedent în istoria recentă a Bisericii.
Deși intenția pastorală și spiritul textului – care încadrează strict această practică – nu merg într-o direcție simplistă, declarația „Fiducia supplicans” a fost percepută și salutată în special de comunitatea LGBT+.
Prin documentul de aproximativ zece pagini, publicat luni, 18 decembrie, Vaticanul autorizează în mod explicit, pentru prima dată, binecuvântarea cuplurilor homosexuale. „Pot fi binecuvântate cuplurile aflate într-o situație nereglementată și cuplurile de același sex”, afirmă Departamentul pentru Doctrina Credinței. Documentul a fost aprobat de Papa Francisc și distribuit de Vatican în cinci limbi. Această binecuvântare, insistă autorii documentului, poate fi practicată cu condiția „să nu se confunde cu binecuvântarea căsătoriei”.
Pentru a evita orice confuzie cu o căsătorie, despre care Vaticanul reafirmă că trebuie să privească exclusiv cuplurile formate dintr-un bărbat și o femeie, binecuvântarea cuplurilor homosexuale „nu va fi niciodată efectuată în același timp cu riturile de căsătorie”. De asemenea, cuplurile nu vor fi obligate să poarte îmbrăcăminte „specifică nunții”. O modalitate de a evita orice formă de „scandal”, insistă Vaticanul.
Concret, Roma este destul de precisă în recomandările sale. O astfel de binecuvântare își poate găsi locul „în alte contexte” decât în timpul unei liturghii, precizează Vaticanul. Poate avea loc, de exemplu, „într-un sanctuar”, în timpul „întâlnirii cu un preot”, a unei „rugăciuni recitite în grup” sau chiar a unui „pelerinaj”.
Într-un articol al publicației franceze Le Croix, Philippe Bordeyne, președintele Institutului Pontifical Ioan Paul al II-lea din Roma, răspunde criticilor aduse textului referitor la binecuvântarea cuplurilor homosexuale.
„Pentru început, spune el, este util să identificăm întrebarea pastorală din spatele acestui document, chiar dacă nu este niciodată formulată explicit: cum să oficiem taina căsătoriei în toată măreția sa, fără a ignora faptul că atâtea cupluri care trăiesc în afara căsătoriei au nevoie de semne tangibile că Dumnezeu nu le abandonează? În caz contrar, riscă să părăsească Biserica…
Declarația aduce o asemănare, dar și o diferență între taine și binecuvântări. În virtutea acestei diferențe, este necesar să se evite orice confuzie între binecuvântările care sunt specifice tainei căsătoriei și altele. Declarația nu abordează planul doctrinar, ci pe cel pastoral. În primul rând, susține că Biserica nu are puterea de a exclude anumite categorii de cupluri ca o chestiune de principiu: asta ar contrazice mișcarea ascendentă și descendentă descoperită în Scriptură, bazată pe revelația iubirii milostive a lui Dumnezeu. Deci, cuplurile pot să-L binecuvânteze pe Dumnezeu și să fie binecuvântați de El.
În al doilea rând, oferă preoților hirotoniți criterii precise pentru a evita confuzia atunci când binecuvântează cuplurile aflate într-o situație nereglementată sau cuplurile de același sex: să nu fie căsătoriți civil și nici îmbrăcați pentru cununie; într-o manieră spirituală de încredere în Dumnezeu, smerenie și luciditate, de exemplu în timpul unui pelerinaj; fără a folosi ritualuri, ci arătând «spontanéité et liberté»”.
