În încercarea sa de a ilustra cât mai bine risipa de bani făcută de edilii locali în preajma sărbătorilor și nu numai, Ministrul Finanțelor, preotul Marcel Boloș, a găsit de cuviință să spună: Nu cred că mai putem continua cu cumpărăturile de la Metro, cu baxuri întregi de hârtie igienică în prag de sărbători pe motiv că pierdem banii. Să mai avem cumpătare.
Cu toții am înțeles că ministrul dorea să ne exemplifice cheltuirea fără discernământ a banului public. Domnul ministru a uitat însă să menționeze: angajările bugetare făcute, chiriile impresionante plătite de unele instituții publice, facturile la utilități achitate pentru toate birourile aferente, etc. Toate acestea ne întregesc peisajul dezolant al irosirii banului public fără vreo finalitate.
Reducerea cheltuielilor bugetare poate începe cu cumpărăturile de la Metro, cu cadourile de Crăciun și Anul Nou, dar trebuie să fie continuată cu multe alte lucruri: abrogarea pensiilor speciale pentru aleșii locali, ajustarea pensiilor speciale existente, reducerea numărului de administrații locale (comasarea primăriilor și județelor), reducerea numărului de funcționari publici, digitalizare și eficientizarea instituțiilor publice etc. Despre toate acestea, despre o reformă adevărată a statului român ar fi trebuit să vorbească ministrul finanțelor. Dar a omis!
Abia acum, în al doisprezecelea ceas, guvernanții ne vorbesc despre diferența majoră dintre veniturile și cheltuielile publice din bugetul de stat. Supraevaluarea veniturilor și diminuarea cheltuielilor a reprezentat metoda prin care decidenții politici au mascat problemele economice. Rostogolirea datoriilor, dar și noile împrumuturi au acutizat diferențele. Într-o astfel de situație guvernanții sunt nevoiți să ceară cumpătare, reducând cheltuielile pe hârtie igienică!!!
