După finalizarea și darea în folosință, în jurul Golden Gate-ului românesc, podul de la Brăila, au apărut multiple semne de întrebare. Internauții curioși și entuziasmați de această realizare au mers acolo și au constatat că: unele șuruburi ale podului se desfac cu mâna sau sunt lipsă (vreo 400); asfaltul de pe pod s-a denivelat la scurtă vreme; au început să apară fisuri importante în blocurile de ancoraj de pe cele două maluri. Blocurile de ancoraj sunt punctele în care firele, care susțin podul, sunt prinse de sol. Ele sunt esențiale în structura de rezistență a întregii construcții.
Reprezentanții CNAIR susțin că podul încă nu a fost recepționat și, ca atare, constructorii – Compania Webuild Spa din Italia, fosta Astaldi, și compania japoneză IHI – sunt responsabili pentru reparația lucrării. Oricum, lucrarea are o garanție de 10 ani de la recepție. Cu toate acestea, ca un făcut, vedem chiar la lucrări mari, executate de companii străine, lucru de mântuială…, cum spune românul.
Experiența românească recentă ne spune că garanțiile verbale nu au nicio valoare. Podul de la Luțca, de pe Siret, chiar după ce a fost reabilitat, s-a prăbușit. La inaugurare, președintele Consiliului Județean Neamț – Ionel Arsene – promitea că zeci de ani podul nu va mai reprezenta vreo problemă. Atunci când eram copii intonam un cântecel relevant pentru această situație: Podul de piatră s-a dărâmat/ A venit apa și l-a luat…
În astfel de cazuri, am constatat că atunci când dezinteresul sau interesele politice sunt implicate, rezultatele sunt dezastruoase. De aceea, credem că este necesară o mai mare implicare a Ministerului Transporturilor, prin CNAIR, pentru ca lucrările de infrastructură din România să nu fie încă un eșec, ca multe altele…
