Timpul zilnic al fiecăruia dintre noi se împarte între serviciu (job), familie și societate, și somn. Ar trebui să ne imaginăm un ceas mare care împarte cele 24 de ore în trei părți egale: 8 ore serviciu, 8 ore cu familia și 8 ore de somn. De cele mai multe ori însă timpul acordat jobului este mult mai mare. Vorba cronicarului: omu-i sub vremi și vremurile peste om.
De aceea relația noastră cu superiorul nostru, șeful…, este una dintre cele mai importante. Poate fi o relație deschisă, bazată pe respect reciproc și colaborare sănătoasă, dar și una toxică, bazată pe tiparul stăpân-slugă. Despre acest tip toxic de relație, aș dori să vă prezint o povestioară, cu punctul de vedere al subalternului:
Se zice că la un moment dat au murit doi cunoscuți și s-au reîntâlnit pe lumea cealaltă. Unul dintre ei l-a întrebat pe celălalt: Cum îți este aici, ție?
Răspunsul nu a întârziat să apară: Aici îmi este la fel ca și dincolo. Slugă am fost acolo, slugă sunt și aici.
Primul a întrebat: Păi, ce anume faci aici?
Al doilea a răspuns: Mă căznesc să bag lemne în foc și să amestec într-un ceaun mare, unde fierbe șeful…
