De la România educată la România reală. Școala românească între educație, bullying și tentativă de omor

You are currently viewing De la România educată la România reală. Școala românească între educație, bullying și tentativă de omor

Tentativa de omor a elevei din Oradea împotriva pedagogului său ne aduce în atenție școala românească și carențele sale. Proiectul inițiat de președintele Johannis (de fapt, singurul!) pe parcursul celor 2 mandate s-a concretizat în adoptarea unor noi legi ale Educației. Nimic mai mult! La nivel de școală, de profesori, de elevi mai nimic nu s-a schimbat. Auzim adesea vorbindu-se despre analfabetism funcțional, despre bullying, despre agresiuni, chiar despre tentative de omor.

România reală este complet diferită de România educată a președintelui. Iar pentru ca România să devină educată sunt necesare multe lucruri. Sunt necesare schimbări fundamentale: de la legislație, la aplicarea cu rigoare a legii, la comportament personal adecvat etc. Toate acestea se realizează extrem de greu, cu eforturi din partea întregii societăți. Dar cum să vorbim despre schimbări structurale în societatea românească când unii deputați se înjură și amenință ca la ușa cortului în Parlamentul României? Ce exemplu pot fi cei 2 deputați pentru milioanele de copii și tineri din România?

Toată lumea înțelege că ei au reușit să ajungă acolo, fiindcă sunt șmecheri cu gura mare! Nu a fost nevoie de școală multă, de știință multă de carte sau de alte calități speciale.

Școala românească se zbate să supraviețuiască și să educe tinerele generații. Profesorii predau cu speranța că ziua de mâine le va aduce mărirea la salariu promisă, iar majoritatea copiilor vin la școală cu speranța că vor învăța ceva folositor pentru viață. Din păcate, la catedra școlii românești nu ajung întotdeauna cei mai buni dascăli și, nu întotdeauna, cei mai buni elevi reușesc. O mulțime de alți factori influențează viața unui om.

Multitudinea de schimbări adoptate, experimentele începute și niciodată încheiate au slăbit calitatea educației predate în școală. Rapiditatea evoluției tehnice a societății a lăsat în urmă metodele predare-învățare și curriculum școlar.

Lipsa proiectelor de investiții în infrastructura școlară a lăsat repetente unele școli. Încă mai regăsim școli cu toaleta în curte, fără apă curentă, cu mobilier vechi și clase neadecvate. Niciun ministru al educației de până acum nu a reușit să remedieze astfel de probleme din sistemul educațional românesc.

Proiectele promise pentru reducerea abandonului școlar și creșterea calității educației se aplică sporadic, fără efecte vizibile. Un exemplu îl constituie proiectul unei mese calde. El a fost aplicat în numai câteva școli din țară. Ironic, acest proiect funcționează la școli unde rata abandonului nu este mare!

Nimeni nu trebuie să uite, însă, că fără o școală, nu te poți aștepta la părinți buni și la fii buni, deci nu te poți aștepta la un stat bine organizat, bine guvernat și bine conservat, așa cum spunea Ion Heliade Rădulescu. De aceea, eforturile întregii societăți românești trebuie să se canalizeze spre creșterea și educarea tinerei generații, viitorul acestei țări!