Provenit din evul mediu și definind autoritatea pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi, nepotismul a parcurs veacurile și ne este contemporan în societate. Sensul său nu s-a oprit numai la autoritatea nepoților vreunui papă, ci a cuprins toate domeniile societății. Astfel, nepotismul este abuzul de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi, adică favoritism.
În societatea românească actuală, nepotismul este la mare căutare. „Nepoate” sau „nepoți”, reali sau numai inventați, beneficiază de sprijinul unora pentru a obține diverse favoruri. Favoritismul nu are la bază competența sau empatia, ci interese personale obscure. Favoritismul este legat de parvenitism (tendința, dorința de a parveni cu orice preț), de corupție și trafic de influență.
Uneori, sătulă de atâtea exemple de favoritism și parvenitism, opinia publică se mai sesizează și cere socoteală. Puși în fața unor astfel de situații, responsabilii nu mai recunosc faptele sau dau răspunsuri de tot râsul. Astfel, aflându-se într-o astfel de speță, la întrebarea reporterului: Ce o califică pe doamna… pentru postul deținut?, Liviu Dragnea a răspuns: Vocea și talentul…
Poate că avea dreptate! Vocea și talentul „nepoatei” au stat la baza alegerii. Sau poate că aceste așa-zisele „nepoate” sunt favoritele unor personaje importante. Aceștia, sub influența nurilor (sex-appeal) „nepoatelor”, au făcut toate diligențele pentru a reuși să le dea ceea ce își doresc. Așa vom vedea în poziții cheie oameni fără pregătire adecvată sau cu un trecut îndoielnic.
Un bătrân spunea odată că o relație în România face cât o mașină bună în America. Dar ca să ai o relație în România trebuie să plătești. Căci frate, frate, dar brânza este pe bani, spune românul nostru. Așa că, dacă îți dorești ceva trebuie să plătești!
Astfel, cu voce sau fără voce, „nepoatele” sau „nepoții” ajung să conducă instituții, să schimbe destine de oameni, să oficializeze prostia și incompetența. Nimeni nu li se poate opune, știind cine le este protectorul. Sunt intangibili și asta le dă aripi. Nu îi interesează de ceilalți, știind foarte bine cum au ajuns acolo. Sunt favoriții sistemului și se bucură de aceasta. Conduc mașini scumpe, locuiesc în vile de lux, se îmbracă de la case de modă celebre, fac excursii în zone exclusiviste, merg la petreceri extravagante. Iată o succintă imagine a celor care prin favoritism au parvenit în societatea românească. Ba mai mult: postează toate aceste lucruri pe rețele sociale pentru a dovedi celorlalți unde au ajuns. Vorba aceea: prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!